ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2004

SFINŢITA RUGĂCIUNE*

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Această rugăciune ne-a dat-o Domnul Iisus Hris­tos într-una dintre pildele Sale, cea a fariseului şi a va­meşului. Tîlcul pildei este că păcătosul pocăit are mai mare trecere înaintea lui Dumnezeu, fiind mai îndreptat şi mai aproape de mîntuire decît fariseul mulţumit de sine.

Rugăciunea vameşului este una dintre lecţiile paradigmatice de ru­gă­ciu­ne lăsate de Mîntuitorul. Ea se regă­seşte în Rugă­ciu­nea lui Iisus (vestita rugăciune isihastă**, numită uneori “a inimii”, alteori “a minţii”, după una sau alta dintre particularităţile ei): Doamne Iisuse Hris­toase, Fiul lui Dum­ne­zeu, miluieşte-mă pe mine, pă­cătosul (păcătoasa), pe care călugării se cade să o rostească neîncetat, dar şi mirenii o pot rosti în şoap­tă sau în gînd, oriunde şi ori­cînd, pentru a nu-L uita pe Hristos nici o clipă, a-L preaslă­vi pe El şi a se sme­ri pe sine.

Rugăciunea isihastă constă, la început, în repetarea cît mai frecventă a cuvintelor ei, rostite cu buzele, în şoaptă, apoi mental, cu atenţia îndreptată asupra sensului fiecărui cuvînt. Motivaţia repetiţiei nu este atît înduplecarea lui Dumnezeu prin insistenţa cererii [1], cît prezenţa lui Hristos în Numele Său. Intenţia celui ce se roagă astfel este să-I facă loc lui Hristos în El, din ce în ce mai mult, pînă a atinge acea stare de care vorbeşte Sfîntul Apostol Pavel: “... şi nu eu sînt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine” (Galateni 2, 20). Se ascunde în rîvna rugătorului isihast dorinţa de a-L cunoaşte pe Cel prin Care lumea s-a făcut, dar pe Care lumea nu L-a cunoscut, dorinţa de a-L primi pe Cel ce întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit (Ioan 1, 11-12). Rugăciunea repetată dovedeşte că cel ce o face a auzit în duhul lui şi crede că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor – Vestea cea Bună a Noului Testament –, o doreşte şi răspunde poruncii Mîntuitorului “Privegheaţi şi vă rugaţi...!” (Matei 24, 42 şi 25, 13) şi îndemnului apostolic “Rugaţi-vă neîncetat!” (II Tesaloniceni 5, 17). Neîncetata chemare a Numelui este una cu chemarea “Amin! Vino, Doamne Iisuse!” ca răspuns la făgăduinţa Mîntuitorului – “Da, vin curînd” – din finalul Apocalipsei Sfîntului Apostol şi Evanghelist Ioan (22, 21) [2].

Curăţirea minţii de mulţimea haotică a gîndurilor deşarte şi înlocuirea lor cu rugăciunea continuă nu se face prin inhibarea unor mecanisme sau funcţii cerebrale şi stimularea altora, ci pe cale spirituală, prin alungarea duhurilor rele (care favorizează haosul mental) cu puterea sfinţitoare a dumnezeiescului Nume. După o vreme, într-o binecuvîntată zi, osteneala rostirii dispare şi rugătorul se trezeşte cu rugăciunea venindu-i pe neaşteptate în minte, fără voinţa şi osteneala lui, rostindu-se singură. Aceasta se cheamă că “a dobîndit rugăciunea minţii”. De-acum, omul simte, emoţionat, că nu e singur şi că rugăciunea însăşi e Cineva (Sfîntul Grigorie Sinaitul). Mintea lui e chemată cu blîndă insistenţă să coboare spre inimă, lăcaşul Celui ce invită şi călăuzeşte mintea pe povîrnişul cel suitor. S-a spus că drumul cel mai lung pe care îl are de parcurs omul este cel de la mintea pînă la inima sa – adîncul de sfinţenie al creştinului, unde Sfînta Treime Însăşi locuieşte. Pe drumul ei spre inimă, mintea se deşartă de gîndirea în limbile lumii acesteia. În tinda inimii, abia murmură: “Doamne…, Iisuse…, Doamne…, Iisuse…, Iisuse”. Actul rostirii mentale este înlocuit, în afară, cu lacrimile, care izvorăsc involuntar, cu iubire şi recunoştinţă. Chemarea, dor între Dumnezeu şi om, mută şi mutuală, desface aripile – mai întîi pe ale Duhului Sfînt, Care îmbrăţişează duhul chircit de vinovăţie al omului; astfel, tămîiat şi străluminat, omul descoperă, pentru întîia oară în existenţa lui conştientă, înariparea propriului său suflet, duhul său şi o limbă necunoscută – una a mişcării aripilor duhovniceşti, a bătăii lor muzicale, imnice, mereu aceeaşi şi perpetuu înnoite, a variaţiunilor, octave, de infinite tonuri şi intensităţi. În “cămara cea ascunsă”, locul tainic menit rugăciunii (vezi Matei 6, 6), omul nu poate intra decît îmbrăţişat de Duhul Care “vine slăbiciunii noastre în ajutor” şi “mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit” (Romani 8, 26), de Cel ce se roagă pentru noi – fiindcă noi nu ştim – cu cîntec de slăvire.

Mai mult de atît, mai la adînc, e rugăciunea cea adevărată, cea dincolo de rugăciune, marea amuţire la vederea slavei lui Hristos, adînca tăcere şi ascultare în care se iscă – rar – un “negrăit suspin”. Părinţii isihaşti numesc această tainică trăire “odihna săltătoare”.

Dacă ţinem să dăm expresie acestei preasfinte călătorii, am putea să o numim drumul de la Doamne Iisuse la Aleluia – cel mai scurt imn de slăvire – către Hristos, Lumina lumii, Cel aşteptat a doua oară (Luca 12, 36).

Fiindcă Dumnezeu a vrut să înavuţească neamul nostru cu o “inimă de om” dăruită deopotrivă cu “harisma Imnului interior”, nerostit, şi cu cea a imnului rostit, să facem loc acestei inimi, al cărei purtător a fost ieroschimonahul Daniil de la Rarău (ca scriitor, Sandu Tudor), să rostească sfîrşitul Condacului al IX-lea din Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu [3]: “... dar inima străpunsă de fulger de arsură,/ îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngînă/ chemarea Ta întreagă şi fără voia mea/ bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia!”, sau, din Condacul al XI-lea: “Şi prin chemările cele fără de încetare/ ale prea-luminosului Nume de putere/ simţurile şi voia inimii mele/ au intrat în praguri de tăcere./ Slobod de ele/ aştept să mă năpădească/ auzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc./ În mine de-acum doar acestea să se rostească./ Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc,/ să vadă, să vorbească şi să înţeleagă/ prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă./ Hristos să vieţuiască aşa/ prin toată vlaga mea/ ca Domnul Însuşi să strige prin mine: Aleluia!”.

Revenind la vorbirea noastră sfătoasă, trebuie să spunem că, în fapt, calea rugăciunii isihaste nu e deloc atît de “netedă” precum am prezentat-o pe scurt aici, şi de aceea practicarea ei adîncită şi permanentă are nevoie de binecuvîntare şi de pricepută îndrumare duhovnicească.

Gabriela MOLDOVEANU [4]

* Titlu împrumutat de la vol. 2 al Caietelor inedite ale ieroschimonahului Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), apărut în anul 2000 la Editura Christiana din Bucureşti. [N. Red.]

** Isihasmul (de la gr. isihia, “linişte”, “liniştire”), cu rădăcini în primele secole ale monahismului creştin, este cea mai înaltă expresie a misticii răsăritene, a cărui definitivă fundamentare teologică a dat-o Sfîntul Grigorie Palama în secolul al XIV-lea, în urma faimoasei dispute cu apuseanul Varlaam. Ducînd viaţă ascetică şi practicînd Rugăciunea lui Iisus, călugărul isihast se învredniceşte de vederea luminoasă a slavei dumnezeieşti, pe care Sfîntul Grigorie Palama o numeşte “lumină văzut-nevăzută şi apropiat-neapropiată”, asimilînd-o “luminii taborice” a Schimbării la Faţă, cînd Iisus S-a arătat lui Petru, Iacov şi Ioan în strălucirea deplină a slavei Sale (vezi Matei 17, 1-6; Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-35). [N. Red.]

[1] Ca în pilda de la Luca 18, 2-5, despre văduva care a stăruit dinaintea judecătorului pînă cînd i-a făcut dreptate.

[2] Promisiunea apropierii Împărăţiei Cerurilor nu se referă la scurtarea duratei indefinite pînă la A Doua Venire a Domnului, ci la putinţa “arvunirii” ei, prin lucrarea harului, în cel “grăbit” s-o guste încă din viaţa de aici. Aceasta e miza care merită toată osteneala şi jertfa de sine.

[3] Pentru textul integral, în forma lui definitivă, cf. Ieroschimonahul Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, cu fotocopia manuscrisului definitiv şi comentariile autorului, Editura Christiana, Bucureşti, 2004 (fragmentele de condace citate aici se află la pp. 47 şi 53). În anexele acestei ediţii (p. 89) se regăseşte şi minunatul poem în proză “Am auzit cîntecul păsării unice” (una dintre ultimele alcătuiri ale autorului înainte de a fi tîrît pe drumul fără întoarcere al temniţelor comuniste), la rîndul lui adînc revelator al duhului isihast: “Dimineaţa la ceasul rugăciunii, cînd pe ramuri stă încă proaspătă roua, am auzit lîngă mine cîntecul păsării unice. Iată! Se înalţă aşa de minunat, aşa de limpede, şi răsună în atîta ecou încît pare că lumea, marea şi larga Lume, toată îl ascultă, firea toată îl aude şi îi răspunde, îl aude şi-l însoţeşte pînă sus de tot, la Dumnezeu. Privesc, pe mlădiţa unei ramuri, într-o picătură limpede de rouă şi ascult cîntecul de lumină al păsării. În liniştea lungă a clipei acesteia atît de înalte, fără voie îmi închipui bucuria cerească; fără de voie o descopăr acum, în pacea stării de rugăciune la care mă aflu şi care mă stăpîneşte deplin. O descopăr nu ca o oprire şi înecare în simţire, nu ca o pierdere a uitării de sine în extaz, ci ca o ascuţime de înţeles trăit, limpede şi curat, ca o necurmată şi nemărginită suire, tot mai apropiată, tot mai crescută, la inima cea tainică şi sfîntă a Domnului”.

[4] Autoarea textului s-a călugărit ulterior, devenind Maica Hristofora, şi s-a mutat la Domnul în vara lui 2013, fiind înmormîntată în cimitirul Mănăstirii Nera. [Nota Blog]

* Gabriela Moldoveanu, “Sfinţita rugăciune”, în Puncte cardinale, anul XIV, nr. 11/167, noiembrie 2004, p. 9 (pe aceeaşi pagină a mai fost reprodusă, din numărul 20 al revistei Rost, o “Rugăciune de dimineaţă a Părintelui Arsenie Boca”).

Autoarea textului, înainte de a se călugări

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)