vineri, decembrie 06, 2013

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCI)


Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

La Paris (încă) nu, dar la Bucureşti (încă) da ...

2003
CAZUL PAULESCU
VĂZUT CU OCHII ALTORA
Punctul de vedere
al unui intelectual francez
suferind de diabet

Aceasta-i povestea unui binefăcător al umanităţii aproape necunoscut astăzi, unul care a dat posibilitatea multor milioane de diabetici să ducă o viaţă normală. Nicolae Paulescu (1869-1931), medic român, a colaborat pe la începutul secolului XX cu iluştri cercetători francezi şi a fost cel care a descoperit primul insulina. În apri­lie 1922, el a şi obţinut un brevet intitulat «Pancreina şi procedura fabricaţiei sale». Dar bietul Paulescu avea să fie victima a două injustiţii ale istoriei. (C. Perrin)

Prima nedreptate a fost aceea că Premiul Nobel pe 1923 a fost acordat, printr-un adevărat furt ştiinţific, canadianului Fr. Banting pentru pretinsa «descoperire» a insulinei la un după ce Paulescu o descoperise de fapt! [1] 
A doua nedreptate a avut loc 80 de ani mai tîrziu, chiar sub ochii noştri. Prevăzută pentru data de 23 august 2003 la l'Hôtel-Dieu din Paris, dezvelirea festivă a unui bust în onoarea profesorului Paulescu a fost anulată in extremis. S-a descoperit că el a fost un autor de texte antisemite şi că, între două experienţe de laborator, milita în cadrul Ligii A­pă­rării Naţionale Creştine, un partid antievreiesc dintre cele două războiae..
Sînt luări de poziţie care nu se iartă. Deşi n-a lovit, rănit sau ucis pe nimeni, Pau­lescu propaga idei care n-au fost niciodată mai incriminate decît astăzi, încît geniul său ştiinţific este considerat descalificat din cauza lor şi condamnat să fie uitat de istorie. Nici nu mai poate fi vorba de un bust public al lui Paulescu, iar placheta comemorativă pusă anterior riscă şi ea să fie scoasă. Este mult prea grav să fii “antisemit”, chiar şi cînd ai salvat vieţile a milioane de fiinţe omeneşti.
Se desfăşoară actualmente o adevărată campanie de denigrare în Statele Unite, în­trucît s-a descoperit că tatăl lui Arnold Schwarzenegger ar fi fost nazist. Dar acela nu riscă nimic, fiind scos curat de Asociaţia Evreilor din California. E de ajuns ca aceasta să spună că el i-a donat în jur de un milion de dolari în cursul ultimelor luni. Schwarzen­egger va rămîne el în istorie, dar profesorul Paulescu nu. În lumea noastră, oamenii de ştiinţă sînt săraci şi nu dispun de mijloacele de a-şi plăti absolvirile de păcate. În treacăt fie spus, papa Schwarzenegger a comis chiar acte reprobabile, de felul celor care au com­promis definitiv partidul nazist, în vreme ce Paulescu n-a comis decît cîteva articole în paginile unor publicaţii angajate.
Cu bust sau fără bust, cu plachetă sau fără plachetă, Nicolae Paulescu merită re­cu­noştinţa unei bune părţi a omenirii. Nu sînt de părere că memoria colectivă trebuie să-l oculteze. E nedrept aşa ceva. Noi trebuie să condamnăm cu fermitate actele reprobabile, iar nicidecum ideile, fie acestea oricît de radicale. Pedepsind abuziv ideile cu aceeaşi severitate ca şi actele monstruoase, totul devine confuz şi iată că ajungem în situaţia de a pune un binefăcător al umanităţii în poziţia infamantă de paria.
Eu am nenorocul de a fi diabetic şi îi sunt recunoscător lui Nicolae Paulescu că mi-a dat posibilitatea unei vieţi normale, fără ca boala să-mi devoreze pe rînd organele, să mă lase orb sau în orice alt chip infirm. Veţi înţelege, în aceste condiţii, că mie puţin îmi pa­să de pamfletele pe care el le-a putut redacta…
Încă o dată, s-ar cuveni să ştim să facem o distincţie clară între crime şi lucrurile mai puţin grave, de ordinul atitudinilor sau ideilor, a căror libertate este un corolar al de­mo­craţiei. Cu riscul ca toate acestea să sfîrşească într-o zi prin a nu ne mai spune nimic. Eternitatea este prea lungă pentru a-i deplînge la nesfîrşit pe toţi criticii la modă într-o epocă sau alta.

(Traducerea din limba franceză
s-a efectuat în Redacţie.
Îi mulţumim d-lui C. Mutti [2],
care ne-a semnalat scrisoarea
şi ne-a trimis-o prin e-mail)

[1] Pentru mai multe informaţii asupra vieţii şi operei lui Nicolae C. Paulescu, vezi şi aici. [Nota Blog]
[2] Profesorul Claudio Mutti din Parma, pe atunci redactor-corespondent al Punctelor cardinale (figurînd ca atare şi în caseta redacţională a revistei). [Nota Blog]

*Cazul Paulescu văzut cu ochii altora. Punctul de vedere al unui intelectual francez suferind de diabet, în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 10/154, octombrie 2003, p. 11.

Un templu abandonat...
(casa lui N. C. Paulescu din Bucureşti,
str. Radu Calomfirescu 15)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”
 (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

5 comentarii:

La 6/12/13 11:55 a.m. , Blogger alina ioana Dida a spus...

acum trei ani descendentul care locuia in casa lui Paulescu mi-a permis sa vizitez biroul, pastrat integral. era un domn deschis vizitatorilor.
a pastrat mult mobilier si carti de-ale savantului.
casa a suferit doua explozii de la instalatia de gaze, in 20 de ani, ceea ce a zguduit-o serios.
placuta de pe statuie, vandalizata, nu a fost inlocuita timp de ani de zile. oare acum o fi la locul ei?

 
La 6/12/13 2:15 p.m. , Blogger alina ioana Dida a spus...

intre timp am ajuns la Casa Paulescu.
nepotul lui a murit acum un an.
biroul savantului a fost donat anul asta Facultatii de Medicina. un lucru bun- se pare ca atat va ramane din avutul lui, accesibil publicului.
acum casa e dezafectata si asteapta sa fie vanduta. hotii au furat placuta si medalionul comemorativ de pe casa.
casa asta a detinut si o soba de fonta, fabricata in Germania, care avea o sora geamana la Palatul Peles. singurele modele din tara.

 
La 6/12/13 3:51 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Dumnezeu să-l odihnească pe bietul Dan Angelescu. Nu aflasem că a murit (îl ştiam însurat cu o chinezoaică şi îl credeam mai mult prin China). Ultima oară l-am văzut acum vreo 10 ani, iar pe atunci interiorul casei era, probabil, mult mai bogat decît va fi rămas acum. Se păstrau, aproape intacte, nu doar biroul, ci şi dormitorul şi sufrageria (Dan Angelescu locuia, modest, în cealaltă aripă a casei). Biblioteca era în neorînduială, dar am întîrziat mult printre maldărele de cărţi prăfuite, cele mai multe franţuzeşti.
Locul ar fi fost ideal pentru amenajarea unui muzeu, dar noi sîntem maeştri în risipă şi delăsare. Iar Dan Angelescu, de unul singur, nu prea avea cum să facă mai mult decît a făcut (deşi era la mijloc nu doar memoria lui Paulescu, ci şi a tatălui lui Dan, Constantin Angelescu, a cărui monografie despre Paulescu reuşise s-o publice la Editura Vremea, cam o dată cu ediţia a doua a crestomaţiei pe care am scos-o eu la Editura Christiana).

 
La 7/12/13 3:32 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

De ce or fi fost antisemiti atatia oameni destepti nu se intreaba nimeni...

 
La 7/12/13 12:49 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Anonim 3:32 AM

De unde ştiţi dvs.? Poate că se întreabă, dar răspunsurile li se par risca(n)te. Mărturisesc că nici eu n-aş trage concluzii cu uşurinţă.
În orice caz, asta da întrebare reacţionară!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire