CUMINECARE PRIN COLINDE

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

În seara de 21 decembrie 2015, avîndu-l ca gazdă pe părintele Tudor Peiu (Asociația Copil Dorit, Șos. Viilor 33, sector 5, București), corul măicuțelor de la Sfînta Mănăstire Diaconești (jud. Bacău), însoțite de părintele duhovnic Amfilohie Brînză, ne-a bucurat sufletele, ca în fiecare an în preajma Crăciunului, cu un minunat concert de colinde.

Pe lîngă piese tradiționale, populare sau bisericești, au fost prezentate (unele în premieră) și colinde aparținînd unor poeți din temnițele comuniste. Au fost de față, de altfel, ca invitați speciali, și cîțiva supraviețuitori ai închisorilor (d-na Galina Răduleanu, d-l Demostene Andronescu, d-l Vasile-Jacques Iamandi).

Măicuțele mi-au făcut bucuria de a fi pus pe muzică și de a include în florilegiul de colinde din acest an și trei texte de-ale mele (din micul volum Rost de doină. Cîntece fără stăpîn, Ed. Christiana, București, 2012), printre care și cel reprodus aici (dedicat în volum Maicii Hristofora [Moldoveanu], trecută între timp la cele veșnice). 

COLINDUL LUI CRĂCIUN

Lerui, Doamne, Lerui Ler,  
face-s-ar pămîntul cer!

Azi se naşte-n ieslea mea  
Cel ce poate cîte vrea. 
Maica Preacurată-i pune 
scutec dalb de rugăciune 
şi-l înfaşă, mic cum este, 
într-un petec de poveste.

Lerui, Doamne, Lerui Ler,  
face-s-ar pămîntul cer!

Noaptea-i toată numai Stea,  
umblă Magii după ea. 
să se-nchine cîteştrei 
ochilor de-albastru grei 
şi să-i pună la călcîie 
aur, smirnă şi tămîie.

Lerui, Doamne, Lerui Ler,  
face-s-ar pămîntul cer!

N-are seamăn bucuria  
c-a venit la noi Mesia 
să ne-aducă vestea bună 
că ne-aşteaptă-n cer cunună 
şi că-n veci Stăpînu-a toate 
nu le vrea cîte le poate…

Lerui, Doamne, Lerui Ler,  
face-s-ar pămîntul cer!

Răzvan CODRESCU