BISERICA ȘI DUHUL VREMII
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
„Revoluţia” începe cu Biserica?
Teribilul accident de la Clubul „Colectiv” din capitală, soldat cu 31
de morţi, pînă la această oră, şi încă 130 de răniţi grav, a răscolit
lumea românească atît de tare, încît atmosfera a devenit una de război
civil. După un „marş al tăcerii”, la care s-au adunat mii de bucureşteni
pentru a-i comemora pe cei pieriţi în flăcări şi pentru a-şi manifesta
revolta faţă de autorităţile vinovate, s-a declanşat un atac concentrat
şi concertat asupra Bisericii. Adepţii lui Barabas vor capul
Nazarineanului ca arvună pentru cel al Cezarului. Rămîne altora sarcina
de a analiza resorturile psihologice ale acestui deziderat. Eu doar
constat că aceleaşi
acuzaţii inventate (ca, de pildă, aceea privind sutele de milioane de
euro care ar fi date anual Bisericii Ortodoxe Române din bugetul
statului – o acuzaţie pentru care sînt scoşi oamenii la miting!), pe care
le auzim de ani şi ani de la ateii militanţi, dar nu numai, sînt
reluate acum cu furia căutării unui ţap ispăşitor.
Deşi Biserica a dat zilele astea numeroase dovezi de ajutor concret în cazul care a stîrnit răzmeriţa naţională, tot ce spune sau face este răstălmăcit, mistificat, negat, minimalizat… Oameni care se pretind credincioşi îşi (re)descoperă vocaţia unui anticlericalism extrem. Orice opinie care are referinţe spirituale este văzută ca o blasfemie şi o declaraţie de război. Radicalismul
se manifestă în numele toleranţei şi al dragostei. Nedreptatea – în
numele justiţiei sociale. Orbirea ideologică – în numele lucidităţii.
Ura – în numele empatiei şi al spiritului civic. Totul sub ochii uluiţi
ai unei ierarhii bisericeşti care încearcă din răsputeri să răspundă
revendicărilor sociale ale celor care nu calcă în biserici, dar
consideră de datoria Bisericii să dea, să facă, să dreagă…
În acest ceas, cred că e necesar să ne amintim un îndemn al vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu Anania: „Biserica trebuie să dea tot mai multe semnale de alarmă şi faţă de poluarea spiritului”. Dar pentru asta, trebuie să ne curăţim inima şi să ţinem ochii duhovniceşti deschişi, ca să nu cădem în înşelare.
Claudiu TÂRZIU
Trei „semnale de alarmă față de poluarea spiritului”:
Răzvan Codrescu, Cînd te joci cu focul iadului...
Ierom. Savatie Baștovoi, De ce nu e bun mascatul?
Elena Dulgheru, La „Colectiv”, Halloween-ul și-a secerat roadele...
publicat de Răzvan Codrescu @ 08:03
33 comentarii
33 comentarii:
În spiritul ultimului rând din textul publicat, despre mine pot spune cu mâna pe inimă: şi eu sunt de vină!
http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2015/11/da-noi-suntem-de-vina.html
@ Anonim nepostat
Părintelui Savatie Baștovoi sau d-nei Elena Dulgheru vă rog să le trimiteți mesaje la adresele respective. Cît despre mine, am spus ce am avut de spus, atît în articol, cît și în comentariile aferente. Fiecare să înțeleagă și să facă ce crede el de cuviință. Libertatea este și cel mai mare dar, și cea mai grea încercare...
(Aici nu voi da drumul decît comentariilor care privesc punctual articolul d-lui Claudiu Târziu, pe care ar fi totuși de preferat să-l abordați direct pe Platforma ROST, de unde eu am preluat textul.)
@ Ramona Pricop
Așa este: noi (toți) sîntem de vină. Iar vinovăția crește în raport cu gradul de luciditate spirituală. Cei mai puțin vinovați sînt cei care ne ponegresc, neînțelegînd despre ce este vorba. Lor - ca și celor ce și-au pierdut viața din pricina lumii rău întocmite în care trăim - le rămînem datori cu rugăciunile noastre.
@ Anda (nepostată)
Nu v-am postat dintr-o minimă decență: stați foarte rău cu gramatica și ortografia (sau poate numai v-ați grăbit peste măsură...). Am simțit însă că sînteți sincer contrariată, așa că reiau și aici o schiță de explicație dintr-un alt loc, adresată tot unei comentatoare semianonime:
Răul nu acționează după grafic, punctual și nominal. El se dezlănțuie ca o forță oarbă, acolo unde i se creează terenul propice. Un anumit tip de comportament atrage răul, cu voie sau fără voie. Nu trebuie căutată aici nici o logică specială. Învățătura minimală este că nu ar trebui să te joci – să te „distrezi” – cu astfel de lucruri, să nu-i netezești răului calea prin gesturi, cuvinte, excese, abuzuri etc. Sau, dacă o faci, să nu te miri de consecințe (care se manifestă într-un fel sau altul, mai devreme sau mai tîrziu, individual sau colectiv, mai ales acolo unde Dumnezeu este, prin voia liberă a oamenilor, uitat sau dat la o parte). Spectacolele de acest gen creează un fel de „insule infernale”, în care cei ce nimeresc se află într-un pericol pe care de regulă nu-l conștientizează (dar care periodic face ravagii: în ultimii 60 de ani, peste 30 de astfel de tragedii s-au petrecut în toată lumea, inclusiv în țări - în frunte cu Statele Unite - în care condițiile și legislația sînt mult mai bine puse la punct).
Pe de altă parte, nu toți cei ce participă la astfel de manifestări sînt ireversibil vinovați și automat hărăziți pierzaniei. Dar chiar și cel mai vinovat poate să se salveze și-n ceasul al doisprezecelea, ca tîlharul de pe cruce; aici intră în contrapondere doi factori insondabili: lucrarea lui Dumnezeu și tainițele sufletului omenesc. Tragedia însă rămîne, dincolo de fiecare caz individual, iar recidivele sînt oricînd posibile, cîtă vreme nu se rupe „cercul vicios”. Putem să ne luăm toate măsurile de precauție organizatorică: răul, dacă gravităm în jurul lui, tot va găsi cum să se manifeste, căci nu-i deloc vorbă goală cînd se spune că „dracul e meșter mare” și e mai bine să nu te bagi cu el. Nu-s de lepădat, desigur, măsurile tehnice de securitate, care privesc cauzele materiale, dar mare lucru nu se va reuși cîtă vreme sînt eludate cauzele nemateriale, mult mai anevoie de contracarat. Te poți „distra” și altfel decît imitînd infernul...
Adeseori oferta e una, iar receptia publicului spectator e alta. Pentru multi racnetul, zbuciumul, focul (efectele pirotehnice) sunt mai gustate decat muzica in sine. Totusi nu trebuie exagerat nici in sensul conspirationismului satanist, care, cel putin in cazul in discutie, nu a existat, poate doar sub promisiunea unei petreceri de dupa concert in intampinarea zilei de Halloween (o prostie de care s-au contaminat pana si copiii de gradinita, in al carora caz nu poate fi vorba angajari sataniste, nu-i asa?).
Cred ca trebuie citita relatarea unui martor ocular - Paul S. Grigoriu - care mie mi se pare de incredere, pentru a se vedea ca lucrurile nu au stat chiar asa cum le prezinta unii:
http://paulslayer.blogspot.ro/2015/11/incendiul-din-club-colectiv-o-marturie.html
Americanismul, bata-l vina! Copiii se joaca de-a monstri si tinerii de-a dracii! Si am vrea ca Bisericxa sa ii binecuvinteze cu tot cu "jucariile" lor! Pai suntem sanatosi la cap?!?
Clar: cum a spus si teologul Radu Preda, Biserica are mari probleme de comunicare. Dar dincolo de asta, Bisericii nu se poate sa ii fie indiferent momentul, locul, scopul si spiritul in care se petrece un eveniment, in cazul de fata: de Halloween, intr-un club cu precedente sataniste, pentru distractie ieftina si in spiritul paganesc al culturii rock. Totul contravine aici principiilor bisericesti, fie si celor mai elementare.
Sa presupunem ca nenorocirea s-ar fi petrecut intr-un bordel. Ce ati fi vrut sa faca preotii? Sa se duca si sa planga acolo cu lacrimi de crocodil? Biserica nu iti poate deveni aliata in locurile de perditie, oricata solidaritate umana ar putea simti fata de semenii in suferinta. Iar daca un slujitor al ei, pentru bani sau din alte motive, se preteaza la complicitate cu ce contravine ordinii si moralei crestine, acela nu trebuie confundat cu Biserica.
Pr. Nicolae
Pfff, da, numai demoni, vrajitorii si alte de-astea vedeti... Pai si in 1930 la biserica din Costesti tot "ritual satanic" se facea???
Imbecilule, nu toate lucrurile care se intampla pe lume au aceeasi cauza, dupa cum nu dintr-o singura cauza exista pe lume atatia prosti, printre care te numeri cu nota ta specifica!
M. B.
Aș prefera un ton mai moderat, ca să nu mă văd nevoit să cenzurez comentariile.
@ Vânătorul de vampiri (nepostat)
Diatriba dvs. împotriva lui P. G. este inadmisibilă. Există și altfel de rockeri decît majoritatea problematică la care ne referim. Daca ați urmărit emisiunea de pe TVR 1, P. G. a luat apărarea Bisericii.
P. S. De vampiri încă nu știu să fi venit vorba...
Adevarul este ca Biserica a ratat penibil, cel putin prin atitudinea Patriarhiei de la Bucuresti, posibilitatea unui necesar dialog parintesc si cu tinerii, si cu parintii acestora. Ea are indreptatirile ei sa pastreze anumite rezerve, dar turma trebuie asistata inclusiv in ratacirile sale, ca sa nu mai vorbesc de suferintele omenesti pe care le indura. Hristos a venit si S-a jertfit si pentru buni, si pentru mai putin buni, voind indreptarea pacatosului, iar nu moartea sau damnarea lui.
@ Alexandra
Cred că nu numai instituția Bisericii, prin corpul ei clerical, și mai ales arhieresc (au fost, totuși, și excepții), a căzut în această greșeală, dar și o bună parte dintre noi, intelectualii creștini, care ne-am repezit să amendăm cauzele înainte de a ne arăta compasiunea umană cu efectele imediate ale tragediei, ceea ce a creat impresia (chiar dacă falsă) că ar fi la mijloc o lipsă de empatie (în lipsa căreia e greu de ajuns la o bunăvoință dialogală). Eu însumi recunosc că m-am pripit. Cred că fiecare rămîne să învețe cîte ceva din această încercare pe cît de grea, pe atît de complexă.
Din pacate nu mai avem ierarhi de talia lui Bartolomeu Anania. De aceea discursul Bisericii, si atunci cand se face auzit, suna prost si nu are credibilitate. Patriarhul actual pare complet lipsit de dragoste parinteasca. Impresia pe care o lasa este ca nu il intreseaza decat, ca realizare personala, Catedrala Mantuirii Neamului (neam pe care insa risca sa il piarda pana sa ajunga sa o ridice).
A se citi neaparat continuarea marturiei lui Paul S. Grigoriu:
http://paulslayer.blogspot.ro/2015/11/incendiul-din-club-colectiv-o-marturie_4.html
Problema ramane, dar e mult mai complexa si mai nuantata, iar Biserica, prin multi din oamenii ei, se dovedeste ca s-a comportat mult mai parinteste decat se spune.
@ Alexandru
Într-adevăr, mărturia este esențială, chiar dacă, după părerea mea, autorul nu discerne suficient între problema generală și cazul particular. Dar insuficiențe de discernămînt am avut cu toții în această tragică împrejurare, iar eu mă simt printre cei mai „cu musca pe căciulă” (chiar dacă n-am a-mi reproșa vreo intenție necurată). Au fost alții, din fericire, care au nimerit tonul mult mai adecvat, iar printre ei și cîteva admirabile fețe bisericești (ierarhi, preoți, teologi). În orice caz, problema nu va mai putea fi abordată de acum înainte fără această mișcătoare mărturie (care va avea și o a treia parte, pe care eu unul o aștept cu cel mai smerit interes).
Multumim, Paul Grigoriu!
Mai exact, ce anume vă reproșați, domnule Codrescu?
@ Iulian Popescu
Păi am spus-o deja, în alte contexte: că m-am repezit să amendez cauzele înainte de a compătimi cu efectele și că am accentuat pe problema generală cînd cel care ardea era cazul particular. (Altminteri, n-am nimic de retractat, iar dezbaterea cred că rămîne necesară, dacă vrem, cu toată răspunderea creștinească, să prevenim, pe cît se poate, alte tragedii de același gen.)
Sper din toată inima, pe de altă parte, că Biserica va găsi și în Deal tonul părintesc și dialogal, împăcînd o lume ulcerată, care nu are alte călăuze mai de nădejde, iar fără călăuzire riscă rătăciri fatale (și pe plan individual, și pe plan comunitar).
@ Razvan Codrescu
Mulțumesc pentru lămurire. Fie să ne vină la toți mintea aia de pe urmă!
Din pacate, pornirea oarba impotriva Bisericii a tinerilor protestatari nu face decat sa confirme temerile ca ei sunt animati de un spirit anticrestin si cauta o dreptate fara Dumnezeu. Romania este in pragul anarhiei politice si spirituale. Dracul nu are nici o coada intre picioare, domnule Codrescu, ci si-a ascuns-o, ca sa para inger luminos. El este adevaratul stapan al cetatii. Daca ii facem jocul, nici nu ne putem imagina ce ne asteapta! Vine un rau de pe urma mai mare decat cel dintai!
@ Fratele Alexandru
Nu zic că nu aveți în parte dreptate (sînt multe pricini de îngrijorare), dar am început să mă tem de generalizări și de sentințe definitive. Iar aparenta anarhie este mai degraba, cum se zicea pe vremuri, una „cu voie de la partid”. Nici Dumnezeu și nici dracul nu și-au spus ultimul cuvînt...
Am fost aseara la Patriarhie, unde s-a incercat „dregerea busuiocului”. Impresia cu care am ramas este ca popii „au bagat-o pe maneca”...
@ Anonim 12:38 a.m.
Am fost și eu în Dealul Patriarhiei. N-am motive să fiu foarte încîntat (cuvîntul Patriarhului a fost tare chinuit), dar nici nu pot subscrie la o concluzie atît de tranșantă precum cea trasă de dvs. (am și stat de vorbă cu cîțiva „popi”). Oricum, în aceste momente de paralizie dialogală, calea rugăciunii mi se pare cea mai de urmat.
Iata si o veste de ultima ora:
”Troita In Memoriam - tragedia Colectiv
Dragi prieteni, Duminica, 8 noiembrie 2015, Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, se va sfinti o Troita in memoria victimelor si a eroilor care si-au pierdut viata in incendiul izbucnit vinerea trecuta in Clubul Colectiv din Bucuresti. Troita va fi amplasata in curtea Bisericii Sfantul Nicolae Brosteni (str Elena Cuza nr 77-79) aflata in apropierea Clubului Colectiv. Programul zilei de Duminica 8 noiembrie 2015: Ora 10 - Liturghie si parastas de 9 zile pentru cei decedati in incendiu. Ora 12 - Sfintirea Troitei. Ora 12:30 - Procesiune de la Biserica Sfantul Nicolae Brosteni catre Clubul Colectiv. Ora 13 - Pomenire in fata Clubului Colectiv. Mergem sa ne rugam in Biserica pentru sufletele celor plecati, pentru cei care au supravietuit acestei tragedii si acum sufera in spitale, pentru alinarea si intarirea familiilor lor. Daca va doare ce s-a intamplat, daca va pasa, veniti si voi. (Cezarina Condurache)”
Tehnica "revoluţiilor colorate" a devenit bine cunoscută. Au început cu "revoluţia la televizor" (de care am uitat). Ne-am modernizat între timp. Acum se face pe Twitter, Facebook, etc. Ştim că trebuie o scînteie ca să producă explozia. Aşa că întrebarea (la care nu se va da vre-un răspuns cît de curînd) este: cine a pus focul(la Colectiv)? Am întrebat un prieten din România dece protestul s-a dus direct la Patriarhie. "Păi, fiindcă Biserica e cu Putin".
Crestineste vorbind, e foarte importanta "deosebirea duhurilor" (ceeace numim in mod curent discernamant). Ce duh te anima, aceea esti. Nu poate fi de la Dumnezeu ceeace neaga si batjocoreste cele ale lui Dumnezeu. Exista satanisti cu voie si satanizati fara voie. Cu acestia din urma mai ales ne confruntam. Si confruntarea e cu atat mai grea cu cat ei se cred perfect normali. Asta e smecheria diavolului: ca te ia in posesie, dar iti lasa impresia ca esti in continuare tu insuti. Cand tu ii arati icoana si el scuipa pe ea, acolo sigur diavolul e de fata si isi face lucrarea lui, in numele unui pretins bine care nu este decat masca a raului. De aceea cea mai eficienta este arma mistica, rugaciunea, pentru ca nu te confrunti de fapt cu fratele tau, ci cu duhul rau care il stapaneste si pe care numai Dumnezeu il poate anihila. In lupta cu demonii (nu cu demonizatii, care nu sunt decat niste victime adesea inconstiente) trebuie post si rugaciune, dupa invatatura lui Hristos ("Acest fel de demoni nu ies decat cu post si cu rugaciune"). Biserica, cu fiecare membru responsabil al ei, trebuie sa se roage inainte de toate, si asta a si decis sa faca, seara de seara, la Patriarhie si nu numai, in aceste vremuri de turburare antihristica.
Nu mai au nevoie de biserici, pentru ca sunt numai trup. Piele, carne, sange, oase. Ca animalele necuvantatoare. Biserica strica imaginea fermei, tulbura laturile. Jos cu ea!
Ce-i trebuie animalului asistenta spirituala?! Cainele nu vrea decat sa se intoarca „sanatos” la varsatura lui, iar porcul la namolul scaldei sale.
Ce spuneți e valabil pentru unii, dar nu cred că pentru toți. Explicațiile trebuie să fie mai complexe și să nu excludă nici partea de vină a autorităților bisericești, care au gestionat inabil situația, în frunte cu Patriarhul și cu Biroul de Presă al Patriarhiei (care nu este la prima gafă de proporții).
Protestatarii din Piata Universitatii sunt seara de seara mai putini si mai confuzi. Daca in 1990 "fenomenul" a durat aproape 2 luni si a fost lichidat cu forta, acum se pare ca nu va dura nici 2 saptamani si se va lichida de la sine. Numai locul e acelasi, incolo nimic nu mai seamana nici calitativ, nici cantitativ cu ce a fost acum 25 de ani. Nu poti sa nu ai sentimentul amar al decaderii.
Poate pantru ca atunci in spate a fost Dumnezeu, in timp ce acum in spate a fost dracul. Sau poate pentru ca pur si simplu este frig.
Pînă una-alta, LA MULȚI ANI! Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor și Gabrielelor.
Cred ca Andrei Plesu a pus, ca de obicei, punctul pe i:
http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/despre-smerenie-suris-1_564059ecf5eaafab2c6e7f51/index.html
Da. Și e de sperat că și cu folos (dacă Dealul n-a surzit și n-a orbit de tot).
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire