PARABOLĂ ŞI PARODIE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Amintind de teatrul absurdului – şi mai ales de piesa lui Eugen Ionescu Ucigaş fără simbrie, cu celebrul dis­curs electoral al Coanei Pipa –, pie­sa lui Mihail Gavril este o parabolă parodică a democraţiei demago­gi­ce, dar şi a alienării existenţiale a o­­mului rămas fără memorie şi fără transcendenţă. 
Creştinul este familiarizat cu ale­go­ria trecută în Pidalion a Biseri­cii ca o corabie ce străbate talazu­rile lumii spre limanul mîntuirii. Cînd se pierde însă relaţia vie cu Dumnezeu, "nodul divin care leagă lucrurile", şi la nivel personal, şi la nivel comunitar, Arca Învierii devi­ne Corabie a Nebunilor (pe copertă: Oskar Laske, Corabia nebunilor, 1923), iar restul mesianic de umanitate, întruchipat aici de Lazăr, smeritul vindecător (de la numele evanghelic Lazăr vi­ne şi cuvîntul lazaret), retrăieşte drama răstignirii. Dar jertfa şi plîn­­sul sînt început al vindecării/mîn­tuirii: "Corabia aceasta este un spi­­tal în care trăiesc oameni în curs de vinde­care. Cine ştie – scapă!", sună încheierea piesei. Îm­părăţia este, de fapt, înlăuntrul fie­căruia, iar descoperirea ei este ma­rele pariu perpetuu al veacului cu veşnicia. 
Piesa va apărea tipărită (Editura Christiana) pînă la sfîrşitul anului în curs şi va fi pusă în scenă (Ştefan Ruxanda) în ianuarie 2015 (voi reveni cu informaţii asupra premierei).

Răzvan CODRESCU