SERAFIM MAN S-A MUTAT ÎN ROHIA CEREASCĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Nane Crasnean: Avva Serafim Man

Născut la 27 noiembrie 1935, în Boiereni-Maramureş, şi pornit pe calea monahală încă de la 17 ani, Părintele Serafim (Ştefan) Man era stareţ al Mănăstirii Rohia la data călugăririi lui N. Steinhardt (1980), căruia i-a fost şi duhovnic.  

Traseul său a fost unul sinuos, marcat de vitregia vremurilor: hirotonit ierodiacon în 1957, apoi şi ieromonah, este nevoit în 1959, în urma Decretului 410 (una dintre cele mai cumplite lovituri date Bisericii de ateismul regimului comunist), să părăseacă mănăstirea, slujind ca preot de parohie (Cupşeni, Băiuţ, Costeni) până în 1971, cînd se poate întoarce în obştea Rohiei, al cărei stareţ va fi ales în 1973. Pe vremea stăreţiei sale s-au ridicat la Rohia "Casa cu Paraclis", "Casa Poetului" şi "Altarul de vară". Călugărirea lui N. Steinhardt, evreu creştinat şi fost deţinut politic, a fost un act de curaj în contextul vremii respective.  

În 1984, Părintele Serafim Man se retrage însă din stăreţie din pricina bolii (un cancer ajuns deja la metastază), medicii de la Cluj îl sfătuiesc să se ducă şi să moară liniştit în chilia lui, dar Dumnezeu a vrut ca neobositul său rugător ("Zilnic stai la rugăciune, cum poţi, cît poţi; dar să nu fie o zi fără rugăciune, că nu e zi fără păcat! Mergînd pe drum, ori lucrînd, zi şi-atunci: Doamne, ajută! Doamne, iartă-mă! [...] Tot ce ne înconjoară ne vorbeşte de Dumnezeu. Eu, cu necazurile mele, la Maica Domnului am alergat cel mai mult; eu pe Maica Domnului o consider cea mai mare apărătoare") să mai trăiască încă aproape trei decenii, răstimp în care avea să publice şi nu puţine scrieri de îndrumare duhovnicească: Mănăstirea Rohia (Cluj-Napoca, 1989), Livada duhovnicească (Cluj-Napoca, 1990), Adevăruri trăite. Învăţături folositoare (Baia Mare, 1993), Buchet de pilde şi învăţături creştine pentru tineri (Baia Mare, 1995), Crîmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei (Baia Mare, 1996), Meditaţii duhovniceşti (Baia Mare, 2002), Rugăciunea domnească Tatăl nostru. Tîlcuire (Baia Mare, 2007) şi altele. 

A trecut la Domnul în dimineaţa zilei 12 februarie 2013, iar pe 15 a fost înmormîntat în cimitirul Mănăstirii Rohia (pe ultimul drum petrecîndu-l peste o mie de oameni, printre care şi Î.P.S. Andrei Andreicuţ). Veşnică să-i fie pomenirea! (R. C.) 

P. S. Acest necrolog, alcătuit la jumătatea lunii februarie, a apărut deja în revista Lumea credinţei, iar aici l-am postat cu întîrziere pentru că am aşteptat să-l pot ilustra cu portretul realizat de inegalabila Nane Crasnean.