N. STEINHARDT ȘI TERORISMUL INTELECTUAL

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

   

Cea mai bună ediție a Jurnalului fericirii (2008)

  

Zilele trecute am fost blocat de FB. Motivul a fost că am postat un fragment dintr-un text de Nicolae Steinhardt, mai exact, din prefața Jurnalului fericirii. Nu doar că este vorba de cea mai publicată carte în limba română din perioada post-decembristă (10 ediții în limba română și traduceri în 8 limbi străine), dar este vorba de un text care narează viața autorului din închisoare, zilele de după gratii fiind considerate demne de a umple paginile unui jurnal al „fericirii”. Nota bene, pentru Nicolae Steinhardt, zilele de după gratii de la Jilava, Gherla și Aiud au fost unele de fericire! Și de ce a ajuns la închisoare? Pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica. 

Despre ce este vorba în acest text cenzurat de FB? Despre cele trei soluții sugerate de Steinhardt pentru supraviețuirea într-un univers concentraționar – soluția lui Soljenițîn (acceptarea destinului morții), soluția lui Alexandru Zinoviev (transformarea insului într-un neadaptat ce nu poate fi subjugat de sistem) și soluția lui Churchill și a lui Bukovsky (vitejia nebună din fața morții). 

Komisarii corectitudinii politice ce gestionează cenzura de pe FB nu mai practică terorismul de stat, precum precursorii lor comuniști din Europa de Est. Komisarii de astăzi au dezvoltat un „terorism intelectual”, după cum bine l-a numit Jean Sevilla. Ce este terorismul intelectual? După cum ne spune Jean Sevilla, totul începe prin folosirea anumitor etichete și clișee. „Aplicate de mîine experte, ele îmbracă un sens nedefinit, a cărui elasticitate permite înglobarea tuturor elementelor asupra cărora ideologii (stîngii) aruncă anatema. Apoi, tehnica obișnuită duce la asimilarea adversarului cu arhetipul răului. Efectul acestei amalgamări este radical disuasiv: cine și-ar putea asuma riscul de a fi, de pildă, tratat drept fascist sau rasist? Acuzația poate fi explicită sau poate fi efectuată prin insinuare, deschizînd ușa spre procesul de intenție: orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gîndește, ci pentru gîndurile care îi sînt atribuite. «Manicheisme oblige», maniheismul constrînge la acest lucru: o altă logică intră în ultimă instanță în funcțiune, diabolizarea. Nici nu se pune problema de a discuta pentru a convinge: e vorba doar despre a intimida, a culpabiliza, a descalifica” (Jean Sevilla, Terorismul intelectual. Din 1945 pînă în prezent, Ed. Humanitas, 2012, p. 8).

  

Remus TĂNASĂ

 

Fișa de încarcerare a lui N. Steinhardt (Jilava)