Blogul lui Răzvan Codrescu: SFINTELE TAINE ALE BISERICII (VI)

6. TAINA PREOȚIEI

Iisus Hristos este Arhiereul prin excelenţă, iar preoția văzută a oamenilor își are temeiul cel mai adînc în preoția nevăzută a Mîntuitorului, Care S-a adus pe Sine jertfă răscumpărătoare pentru toți și pentru totdeauna. Biserica, avîndu-L pe Hristos drept cap, este ea însăși constituită ca un popor „sacerdotal”: „Iar voi sînteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfînt, popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Dar pe lîngă „preoția împărătească a laicilor”, cu care tot creștinul este învestit prin Botez și Mirungere, participînd la slujire conform cu harismele personale, există și o preoție aparte, instituită și confirmată prin Taina Hirotoniei, care se referă la funcții specific sacramentale, didactice și pastorale, cu rol reprezentativ în cadrul eclezial.

Preoţia sau Hirotonia este Sfînta Taină prin care cei vrednici* primesc darurile Sfîntului Duh necesare pentru a sluji în Biserica lui Iisus Hristos, în continuitatea harică a Sfinților Apostoli, împlinind trei funcții sacerdotale de bază: a propovăduirii autorizate a Cuvîntului lui Dumnezeu, a slujirii sacramentale (săvîrșirea Sfintelor Taine) și a îndrumării/organizării vieții bisericești (slujirea pastorală).

Trei sînt treptele preoţiei creştine primite prin Hirotonie: episcop, preot şi diacon.

Sfinţirea ca episcop se face de către mai mulţi arhierei, dintre care cel puţin unul trebuie să fie de rang administrativ bisericesc superior celui tainic sfințit (arhiepiscop, mitropolit, patriarh). Înaintea Sfintei Liturghii, viitorul episcop rosteşte, în auzul întregii biserici, mărturisirea de credinţă, pentru ca apoi, în timpul oficiului liturgic, după cîntarea „Sfinte Dumnezeule...”, el să intre în altar, îngenunchind dinaintea Sfintei Mese, iar fiecare arhiereu să-i pună mîna dreaptă peste cap, ţinînd Evanghelia deschisă deasupra. Cel mai mare în rang citeşte rugăciunea de sfinţire, iar după aceea cel consacrat se îmbracă în hainele arhiereşti şi slujeşte Sfînta Liturghia laolaltă cu cei ce l-au sfinţit, primind la urmă, ca însemne supreme ale arhieriei, mantia şi toiagul (cîrja arhierească). Fără episcop, deci fără ierarhie sacră, nu există Biserică.

La sfinţirea ca diacon şi ca preot, cel ce se sfinţeşte intră prin Uşile Împărăteşti, avansînd spre arhiereu, care îl așteaptă în partea stîngă a Sfintei Mese. După ce primeşte binecuvîntarea arhierească, înconjoară Sfînta Masă de trei ori, pe fondul cîntărilor sfinte, apoi îngenunchează în dreapta acesteia (diaconul cu un singur genunchi, preotul cu amîndoi genunchii), iar arhiereul, punîndu-i pe cap omoforul şi mîna dreaptă, se roagă pentru trimiterea Sfîntului Duh asupra lui. După rugăciune şi punerea mîinilor, cel preoţit este îmbrăcat în veşmintele sfinte. Sfinţirea ca diacon se face după sfinţirea Darurilor, deoarece diaconul nu săvîrşeşte Sfintele Taine, ci doar ajută la săvîrşirea lor. Sfinţirea preotului se face după Heruvic. Cel hirotonit are, între altele, puterea şi căderea să-i binecuvinteze pe dreptmăritorii creştini cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui imagine o reprezintă.

Cînd întîlnim un episcop, se cade să facem plecăciune cu mîna dreaptă întinsă spre pămînt, cerînd binecuvîntare: „Binecuvîntaţi/Blagosloviţi şi iertaţi, Preasfinţite Părinte!” (Înalt Preasfințite, în cazul unui mitropolit sau arhiepiscop; Preafericite, în cazul unui patriarh). Dacă este un preot de mir, atunci zicem: „Binecuvîntaţi/Blagosloviţi şi iertaţi, Preacucernice Părinte!”. Iar dacă este un ieromonah (preot-călugăr), sau un călugăr pur și simplu, atunci adresarea cuvenită este: „Binecuvîntați/ Blagosloviţi şi iertaţi, Preacuvioase Părinte!”. Primind binecuvîntarea, uzanța este să sărutăm mîna care a adus harul asupra noastră. Simplilor călugări şi călugăriţelor nu li se sărută mîna, ci li se face doar respectuoasă plecăciune. (Va urma)

Răzvan CODRESCU