VALENTIN CANTOR S-A ALĂTURAT LEGIUNII CEREȘTI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME 

Pe 5 septembrie 2017 a plecat dintre noi camaradul VALENTIN CANTOR. Un suflet cald şi limpede ca lacrima de cer din privirile sale albastre şi blînde… Un caracter exemplar, de o integritate ascetică, însoţită mereu de o conduită aristocratică… Un suflet mereu deschis tineretului, celor ce însetau de cunoaşterea unei lumi îngropate sub zăbrele şi lanţuri. 

Născut la 15 iunie 1928, la Tg. Mureş, într-o familie de funcționari, absolvent al Facultăţii de Chimie, a fost arestat de Securitate în 1952, fiind condamnat la 6 ani detenţie pentru activitate împotriva regimului comunist, din care va executa 3 ani, fiind eliberat în 1955. Cea mai mare parte a detenţiei a executat-o la închisoarea Jilava, unde va împărţi o vreme aceeaşi celulă cu Monseniorul Vladimir Ghika. 

După eliberare nu i s-a permis să aibă o slujbă adecvată pregătirii sale, fiind permanent urmărit de Securitate, motiv pentru care şi-a făcut un obiectiv din evadarea din marele lagăr numit România. După ani de zile de antrenamente intense şi consecvente, într-o noapte de august a anului 1965 a trecut Dunărea înot în Iugoslavia, pe care – după nenumărate peripeţii – a străbătut-o de la est la vest, ajungînd în Italia. Primind statutul de refugiat politic, se va stabili în Statele Uniteale Americii, unde se va şi căsători cu o româncă, la rîndul ei exilată. Aici se va integra în comunitatea exilului românesc anticomunist, aderînd la Mişcarea Legionară și ajungînd şeful unui cuib din cadrul Garnizoanei America de Nord. Caracterul său integru şi conduita exemplară l-au recomandat pentru a fi avansat de Horia Sima la gradul de comandant legionar. A colaborat la Libertatea şi la alte publicaţii ale exilului românesc. 

După 1990 început să revină, periodic, în ţară, ulterior stabilindu-se aici, mai ales la cererea secretarului Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti, Gheorghe Jijie, care avea nevoie de întăriri în munca neobosită pe care a dus-o pînă la moarte. Ultimii ani de viaţă au însemnat o continua suferinţă, pe care însă a purtat-o cu demnitate şi seninătate. A fost înmormîntat joi 7 septembrie, la Cimitirul Bellu Militar din Bucureşti. 

Dumnezeu să îl odihnească în pace. 

  

Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”