vineri, decembrie 02, 2016

INTERMEZZO LIRIC: DE DOR

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME


Tu chiar credeai că n-aş putea să zbor 
doar mestecîndu-ţi urma de sub talpă, 
doar bîndu-te din văzul tuturor 
ca pe-un alcool, o sîngerare albă?

Tu chiar credeai că n-aş putea să curg 
pînă în ochii tăi, secînd înecul, 
ca de aceea, apă în amurg, 
să mă usuc, încetul cu încetul?
   
Tu chiar credeai că n-aş putea să-ngroş 
aceste lungi junghere, aste flame, 
cu ale mele vene, şerpi nervoşi, 
doar ca să-ţi ţin de sete şi de foame?
   
Tu chiar credeai că n-aş putea să scald 
cu ceruri vii privirea ta fugară 
şi, ca să-ţi fie ţie mai înalt, 
să tai din mine trepte pentru scară? 
  
Hai, spune-mi, chiar credeai că n-o să pot 
să las deodată totul deoparte 
ca din adîncuri umbra ta s-o scot 
şi să pornesc cu umbra ta în spate?
   
Hai, spune-mi, spune-mi, chiar aşa credeai? 
Dar chiar nu vezi c-am îngheţat în tine? 
  
Ce simplă e sudoarea de pe cai 
cînd biciurile toate sînt străine.

Valentin DAN

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire