INTERMEZZO LIRIC: TREI CÎNTECE DE ASFINȚIT

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

I
 
Cînd te privesc, o ciudă crește-n mine, 
știind că mîine nu vei fi la fel 
și că te trage timpul după el, 
cum prada-n fălci dihania și-o ține.

Chiar de-am călcat poruncile divine 
și-un neam din noi s-a zămislit rebel, 
prea greu blestem ne-a dat pe lume cel 
ce-a pus în om prisosul lui de sine!

Cu părul sur, cu pielea zbîrci și pată, 
cu sîni învinși și coapse istovite, 
visînd în van la ce ai fost odată 
și jenă-avînd că te mai trec ispite, 
la ce-ai mai fost cîndva din mine luată 
și ce-ar putea iubirea ta promite?
  
  
II

Îți dau un vis, mai dă-mi o rugăciune,  
să-i facem troc iubirii amîndoi, 
dar nu-ți întoarce capul înapoi, 
nici n-asculta ce șarpele îți spune!

Nu te gîndi că-s rele sau că-s bune  
cîte-s create-n lume pentru noi 
și nici c-am fi prin firea noastră goi, 
ci că-ntrupăm o veșnică minune!

Minune tu, minune eu și poate  
minune cel ce-i gata trup să prindă 
din carnea noastră dulce de păcate, 
dar gata ca un rug să se aprindă
de focul viu al cui din veac ne știe 
pe numele purtat în veșnicie.


III
 
Ca mîine o să tacă iubirea, cîtă-a fost, 
pe subțiata strună a cîntecelor mele, 
și cum se lasă noaptea, abia clipind din stele, 
la fel și-n noi și-o face tăcerea adăpost.

Dar Dumnezeu ne știe de-a pururi pe de rost 
și-oricît i-ar fi uitării odgoanele de grele, 
cuvîntul nu se lasă ținut la mal de ele, 
cum nu se lasă geniul înfrînt de neamul prost.

Noi muți vom fi și poate în bezne ferecați, 
dar vii ne vor rămîne cuvintele-n poeme, 
iar tu ca o nălucă prin vis ai să răzbați 
și ca de cruce moartea de tine se va teme, 
că-n trup n-am fost vreodată atît de-adevărați 
pe cît vom fi în duhul scăpat de sub blesteme.

Răzvan CODRESCU