miercuri, decembrie 30, 2015

„CAZUL” DAN PURIC

SUMARUL BLOGULUI 


Cu cîteva apariții memorabile pe micile ecrane, ca la fiecare sfîrșit de an, maestrul Dan Puric se vede a fi agitat din nou demonii cetății. Unii îl atacă din invidie, alții din prostie, alții din abjecție. Mă pregăteam, cu toată aglomerația perioadei, să-i sar în apărare cu un text postat măcar pe blogul meu, dar iată că prietenul Claudiu Târziu mi-a luat-o înainte – și a făcut-o cu pertinență, spunînd, în mare, cam ce aș fi fost tentat să spun și eu (poate cu un plus de iritare, căci nervii mă cam lasă cu vîrsta). În aceste condiții, am preferat unei intervenții redundante să preiau și să postez și pe blogul meu textul de pe Platforma Rost, la care subscriu din mai toate punctele de vedere. Am încredințarea că prietenul Dan Puric are înțelepciunea de a nu pune la inimă șarjele de abjecție calomnioasă la care este supus și îi doresc un an nou mai salubru, în care am temeiuri să cred că vom avea mai multă nevoie decît oricînd de mesajul lui creștin și identitar, căci lumea a luat-o razna într-un mod galopant, iar tradiția, la noi și pe aiurea, este pusă într-o cumpănă fără precedent. Poate că un Dan Puric nu are dreptate în toate detaliile, dar dreptatea lui de principiu rămîne - și pe limba ei, mai devreme sau mai tîrziu, ca mărturisitori ai tradiției legitimante și ai idealurilor ei, vom birui sau vom fi biruiți... donquijotește. (R. C.)
 
Adevărul despre Dan Puric

Atacurile la care e supus în aceste zile Dan Puric, mai ales de către unii despre care ştim că sînt vuvuzelele Securităţii, arată că a atins un punct nevralgic în ultimele lui ieşiri publice. Băieţii vor să-i închidă gura. Nu întîmplător, vîrf de lance în această nouă campanie de discreditare a lui Dan Puric sînt două ziare patronate de inşi conectaţi la reţelele Securităţii (de ieri şi de azi). Cum tot nu întîmplător, atacurile au loc după ce actorul a participat la două emisiuni de televiziune cu mare audienţă.  
Nu importă acum nici forma discursului lui Dan Puric (cît a citit, cît a asimilat, cum citează etc. – reproşuri reîncălzite, dintr-un text mai vechi al lui Andrei Pleşu), nici angajamentul semnat de el cu Securitatea, pe cînd avea 17 ani (recunoscut demult, din proprie iniţiativă) şi care nu a fost urmat de vreo delaţiune, după cum ne asigură chiar CNSAS, nici despre cîţi bani cîştigă el dintr-o întreprindere privată, în care îşi munceşte talentul pentru a-şi asigura traiul decent pe care nu i-l poate garanta – la vîrsta, experienţa şi performanţele sale – Teatrul Naţional şi în care îi învaţă pe alţii meserie (e ilară ignoranţa unor „lideri” de opinie, care pun semnul egal între profitul firmei şi cîştigul net al managerului-proprietar). Astea sînt pretexte, pentru a-l pune la stîlpul infamiei, cu orice preţ. 
Pe acuzatorii publici îi dor persuasiunea şi puterea de înflăcărare pe care le exercită asupra unei părţi importante a auditoriului. De fapt, îi sperie de-a dreptul. Şi-atunci, au ieşit cu parul la drumul mare. Dan Puric trebuie anihilat, pentru că, indiferent dacă are sau nu dreptate, poate influenţa masele.  
Nu este vreun arhanghel al dreptăţii, vreun cavaler fără prihană, ori vreun aşteptat „Căpitan” al neamului, şi nici nu pretinde că ar fi unul. Nu a făcut politică şi nu şi-a manifestat intenţia de a face, ba, din cîte ştiu, a refuzat cîteva oferte, nici nu a susţinut vreun om politic, deci nu promite nimic. Dar are un crez – „incorect politic”, ce să-i faci? – şi o forţă mărturisitoare prin care ajunge la inima oamenilor. Publicul lui vibrează la adevărul pe care îl simte în spatele cuvintelor. Nu de „jocul de scenă” este fascinat acest public, ci de esenţa mesajului pe care îl poartă Dan Puric. 
În treacăt fie spus, eu unul nu sînt de acord cu tot ce susţine prietenul Dan Puric. De pildă, afirmaţiile sale despre islam şi musulmani, ca şi cele despre Rusia m-au intrigat, ca să mă exprim eufemistic. Cred că uneori se înşală, că nu are întotdeauna dreptate, dar şi că el crede mereu în ce spune. E dreptul lui la opinie. Şi, dacă am altă opinie, n-am decît să o susţin. Dezbaterile de idei sînt necesare pentru a ne lămuri. Ukazurile sînt pentru regimurile totalitare. Cenzura, aşijderea. De ce să nu-l lăsăm pe Dan Puric să vorbească? Pentru că ne temem că ar putea fi mai convingător? Atunci chiar avem o problemă cu democraţia noastră originală! 
În fine, închei paranteza şi revin la criticii lui Dan Puric. O vorbă înţeleaptă ne face atenţi ca, atunci cînd auzim despre cineva ceva, să vedem bine cine ce spune despre acela. Dan Puric e cineva. Despre el se scriu şi se rostesc tot felul de trăznăi, nu de azi, de ieri, dar azi cu mai multă furie, parcă, decît ieri. Ce credibilitate au cei care le spun? Ce cădere morală au? În ce raporturi sînt sau au fost cu el? Ce calităţi personale şi izbînzi culturale îi îndreptăţesc să o facă? În numele sau spre folosul cui o fac? În ce moment? Care este efectul „dezvăluirilor” lor? Răspunzînd exact la astfel de întrebări, ni se va releva şi ce este adevărat din ce se spune despre Dan Puric.
Claudiu TÂRZIU

Update (31 decembrie 2015): Cred că e foarte util să se citească și comentariile la această postare. (R. C.)

Mai puteți citi pe acest blog: 

* Răspuns unui cititor intoxicat 

13 comentarii:

La 30/12/15 3:59 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Fara nici un fel de aluzie la Maestrul Puric sau la Maestrul Plesu , nu am eu ce comenta despre domniile-lor .Bine ati pus ,cazul, intre ghilimele , nu e niciun caz .
S-au scris atitea interpretari pe marginea epopeii Ilustrului Hidalgo , Don Quijote de la Mancha , dar pina la urma tot nu e foarte clar ce a vrut sa ne spuna Cervantes . Opinia cea mai veche pare si cea mai pertinenta , Cervantes parodia , intr-un fel , poemele cavaleresti si o moda , deja desueta , a timpurilor sale , a dorit , poate , sa satirizeze , cu multa compasiune , doua atitudini ale spiritului , pt. a folosi neologismele : idealistul si materialistul .Primul , minat de cele mai nobile nazuinte , se lasa purtat pe aripile fanteziei , vede monstruos , cel de-al doilea , inocent in felul lui , este subjugat pamintului si pintecelui , este de un bun-simt ucigator , paralizant , reteaza aripile inflacaratului sau companion . Efectul, prin contrast , este magnific , cei doi sint condamnati sa topaie impreuna , precum orbul cu ologul , spre hazul nostru , al nestiutorilor .Impreuna , cei doi alcatuiesc un vietuitor neverosimil , contradictoriu , virit in sufletele noastre , traiesc unul prin altul , sublimatia si precipitatia aceleiasi materii sufletesti care se distileaza , prin intimplari homerice , pina la sfirsitul romanului , un opus magnum .Pe care sa-l alegi ? Don Quijote este luptatorul nobil , dezinteresat , dar si Sancho Panza este simpatic , sint doua oglinzi deformatoare , fizic chiar , ale aceluiasi personaj .Mesajul lui Cervantes este un indemn la masura si la intelepciune , la intelegere pt. natura umana , cu lipsurile ei , a incerca sa o perfectam , dupa canoanele noastre abstracte , inseamna , sigur , sa o abuzam si sa o mutilam , atunci chiar vor iesi monstri , hibrizi , oamenii noi .Cervantes ne invata sa zimbim , sa ne descretim fruntile , prea ne incruntam din orice fleac , exageram lucrurile neimportante si le trecem cu vederea pe cele esentiale . P.S. Chiar daca imi plac ghicitorile , nu am talent la versuri , nu de alta , dar se intimpla ca distinsul autor al poemului premiat sa fie un tiz al meu . La multi ani !

 
La 30/12/15 10:11 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Poate cel mai infam atac la adresa lui Dan Puric din toate cele de pana acum: pe adevarul.ro, semnat doar "Deutsche Welle", dar apartinand cu mare probabilitate lui Petre M. Iancu:

Ura şi hecatombele ei

Că se crede „statuia vie a mareşalului Antonescu”, spune mult despre forma mentală a unuia care se potriveşte perfect în rolul de adulator al dictatorului şi al tiraniei, şi, prin urmare, de vrăjmaş al libertăţii. Dar până la un punct e, totuşi, treaba lui. Sunt mulţi pacienţii ospiciilor care se cred tot felul de statui. Sau de personalităţi istorice. Altceva este, în schimb, a-ţi trâmbiţa opţiunile fasciste în agora. Nu impresionează, în acest context, faptul că Puric ridică în slăvi memorialistica unui legionar. Dar e un fapt care, fiind comis public, ar trebui să pună pe gânduri autorităţile, în măsura în care iau legile ţării în serios. Dar e inadmisibil ca televiziunile să-şi permită să-l exhibe deschis şi fără vreo ruşine aparentă pe purtătorul unor astfel de blestemăţii ideologice.

(...)
Mă întreb cât va dura înainte ca un actoraş neamţ, "inspirat" de lectura republicatei cărţi, dar lăsat neted pe circumvoluţiunile sale puţine de comentariul critic la noua ediţie a lui "Mein Kampf", să-şi cucerească un loc călduţ în talk-show-uri, afirmând că se crede „statuia vie a lui Hitler”. Adică a prietenului şi aliatului mareşalului.

--

O abjectie fara margini, demna de infierarile staliniste ale anilor '40. Alte comentarii pe marginea acestui text mustind de ura sunt de prisos.

 
La 31/12/15 3:53 a.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Straniu mi se pare ca Dan Puric este atacat nu numai dinspre Stanga, dar si dinspre Dreapta: vezi scrisoarea deschisa a fostului detinut politic Vasile Iamandi. Cei de stanga il acuza ca ar fi legionar, fascist, ortodoxist, cei de dreapta ca ar fi mason, kaghebist si fost turnator la securitate. Iar cei de centru - ca de exemplu Andrei Plesu - par sa nu ii poata ierta ca e un actor de succes si face sali pline!

 
La 31/12/15 4:44 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Alexandru

Atacurile dinspre stînga (pe alocuri, cu tentă evreiască) nu-s de mirare și nu mă mai refer la ele.
Poate că în punctul de vedere critic exprimat de un Andrei Pleșu (în 2009, nu acum!) va fi intrat și o notă de „gelozie”, dar cu adevărat abject este modul în care unii (de regulă, niște nimeni) încearcă să exploateze astăzi observațiile sale de atunci. Că Dan Puric nu are altitudinea culturală a lui Andrei Pleșu? E ca și cînd i s-ar fi reproșat lui Constantin Tănase că n-avea altitudinea culturală a lui Nicolae Iorga! Sau lui Andrei Pleșu, cînd recită poezii, că n-ar avea virtuțile actoricești ale lui Dan Puric!
Cît despre nefericita scrisoare a octogenarului Vasile-Jacques Iamandi, în cazul ei e vorba de un om în vîrstă care a intrat la o idee fixă. Ar fi și nedrept și naiv să-l judeci pe fostul deținut politic V.-J. Iamandi (pe care eu unul l-am trecut și în „Cartea mărturisitorilor”) numai prin această fixație senilă, ca și să-l judeci pe Dan Puric numai prin prisma unor astfel de acuzații sau insinuări indigne.
Și încă ceva (ce am subliniat și cu alte ocazii): probabil că numai în țara lui Caragiale se poate ca unul și același om să fie, „în gura lumii”, de toate (adică un fel de sumă a răutăților, de la dreapta la stînga) - și fascist, și mason, și legionar, și kaghebist, și ortodoxist, și guenonist etc.!!! La noi calomnia trece, pe nesimțite, de la abjecție la delir!

 
La 31/12/15 8:56 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Discursul incomod al lui Dan Puric va determina intotdeauna reactii de acest gen. Intrebarea este daca determina in egala masura si asumari ale traditiei si adevarului... Impresia mea este ca, din pacate, are o influenta doar superficiala si asupra celor care sunt de acord cu ideile sale. "Spectacolul" primeaza asupra a ceea ce transmite, iar in urma lui oamenii raman la fel de "uituci" sau de nepasatori. Dar poate e numai o impresie de-a mea...

 
La 31/12/15 9:09 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Peregrinul transilvan

Și mie mi se pare că audiența sa este în scădere și mai puțin durabilă sau mobilizatoare decît ar fi de dorit. S-ar putea însă să ne înșelăm amîndoi (e genul de „contabilitate” pe care numai Dumnezeu e în măsură s-o țină). Omul își face însă datoria lui, cu mijloacele pe care le are la îndemînă.

 
La 31/12/15 11:02 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Se poate face comparatie intre Dan Puric si Andrei Plesu?

 
La 31/12/15 11:17 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Anonim 11:02 a.m.

Mie îmi este foarte drag Dan Puric (pe care se și întîmplă să-l cunosc mai îndeaproape), așa cum țin mult și la Andrei Pleșu (chiar dacă nu sîntem apropiați); îi prețuiesc pe amîndoi, dar nu-i vorba de a-i măsura cu aceeași măsură.
Sigur, faptul că nu se suferă unul pe altul mi se pare întristător și reciproc dezavantajos, dar aceasta e o altă discuție.

 
La 31/12/15 11:33 a.m. , Anonymous Corneliu a spus...

Pacat ca doi oameni cam de aceiasi varsta si cu multe idei in comun se cearta in loc sa colaboreze! Ma tem ca e tipic romanesc.

 
La 31/12/15 11:50 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Corneliu

Mi-e greu să apreciez cîte „idei în comun” au cei doi, dar „de aceeași vîrstă” nu prea sînt: Andrei Pleșu e născut în 1948, pe cînd Dan Puric e de-un leat cu mine (1959). Nu cred însă că vîrsta are vreo pertinență în cazul lor, nici că românii, deși plini de defecte, au monopol sau primat pe vrajba intelectuală.

 
La 3/1/16 11:46 a.m. , Anonymous Ioan a spus...

Ca si in cazul lui Eminescu, a te referi raspicat la valorile neamului, la impietarile mancurtilor ce sporesc pe grumazul nostru, devine, mai ales cand o spui cu durere, cu patima, cu tragism si cu neuitare, ca in cazul lui Dan Puric, o crima filozofica, in cazul desantului savant a lui A. Plesu, sau o democratie periculoasa prin oralismul ei, la corifeii securisti, acum internationalisti oculti. Da-i, Doamne, putere acestui om sa spuna pana la capat ce e de spus si noua sa putem simti si gandi cat mai multi „pre limba noastra”.

 
La 3/1/16 11:58 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Nu am nicio simpatie pentru Dan Puric, dar nici pentru aceia care il ataca. Ma tem ca miza nu este insa o persoana sau alta, ci ideia de Traditie, iar asta este foarte grav si periculos, deoarece fara Traditie o comunitate este ca si un individ ramas fara memorie (amnezic): nu are identitate, e nimeni si nimic.

 
La 3/1/16 12:09 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

@ Anonim 11:58

E nimeni, dar nu si nimic: e pionul perfect al ingineriilor mondialiste. "Sclavul fericit", manipulat psihic si ideologic, care nu traieste decat pentru "paine si circ".

M. B.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire