SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DIN SECOLUL TRECUT
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
Dragul meu, îți
înțeleg tristețea și îngrijorarea, dar mi-ar plăcea să rămînem lucizi – sau să
găsim, în amurg de leat, luciditatea care ne-a lipsit, poate, pînă acum. Nu
știu cît de naivă e „strada” (naivitatea are uneori și o notă de sublim), nici
dacă dracul „își bagă coada” sau doar „și-o măsoară”, dar cine se mai sinchisește de ce credem sau
de ce ni se pare nouă, fosilele visătoare ale secolului XX?
Hai să nu ne mai
codim și s-o spunem pe-a dreaptă: nu mai e lumea noastră, e lumea LOR! Noi pe a
noastră am jucat-o și am pierdut-o. O s-o ducem cu noi în mormînt și o să dăm
socoteală în fața lui Dumnezeu, care poate va fi mai bun cu noi decît merităm.
În orice caz, ei nu
mai au nevoie de noi: mai mult îi încurcăm. Ei nu mai simt nici o nevoie de
diacronia tradiției, în al cărei duh ne-am proiectat noi existența, ci le este
perfect de ajuns sincronia conjuncturilor. Dumnezeu știe cît e bine și cît e rău în
toate. Și oricît nu s-ar mai sinchisi de El, sînt totuși copiii Lui. Tot așa
cum, oricît n-am mai fi pe aceeași „lungime de undă”, sînt totuși copiii și
nepoții noștri. Se cade, mîhniți sau senini, să ne rugăm pentru ei, ca să nu se
aleagă praful de suferințele și de aspirațiile lor, așa cum s-a ales de ale
noastre. Iar dacă nu-i putem face să ne iubească, atunci măcar să încercăm să
nu-i facem să ne urască.
Mai departe... o să
vadă Dumnezeu de lumea Lui.
Al tău, cu bune și
cu rele,
Răzvan Codrescu
publicat de Răzvan Codrescu @ 11:34
55 comentarii
55 comentarii:
Iată, prietene, și un alt tip de discurs „la zi”:
http://paulslayer.blogspot.ro/2015/11/incendiul-din-colectiv-o-marturie-si-o.html
Cred că chiar nu e cazul să ne mai „băgăm” noi.
Tinereii ăștia chiar cred că puterea este în stradă? O, sancta simplicitas!
Da, Domnule Codrescu!
Iata, "pierdem" acum pentru a doua oara. La Revolutie (ori cum se va fi numind aceasta) si in Piata Universitatii (in 1990 - unde am stat zi si noapte plini de speranta) am pierdut. Pierdem si ne vom adauga, impacati, celor din neamul nostru care au pierdut mereu... Dumnezeu cunoaste insa cugetele fiecaruia dintre noi.El va purta de grija, sunt sigur, si de aici inainte neamului nostru mult incercat. Mai cu seama pentru rugaciunile celor care intotdeauna au stiut sa piarda tacuti. Increzator ca a Lui este biruinta, semnez:
Un roman crestin ortodox
Domnule profesor, oare ce se întîmplă cu Paltforma Rost, pe care n-o mai pot accesa?
Constat și eu... Chiar nu știu. Trebuie întrebat Claudiu Târziu (mă tem însă că este pe drumuri, cu „Formula AS”).
...revoltele acestor zile sunt o încercare de Revoluţie, o Revoluţia în iadul din noi şi din jurul nostru, însă o revoluţie neterminată. Au fost aceste revolte o revoluţie politică? Dragii mei tineri, eu nu pot să vă mint! Nu, revolta voastră nu este o revoluţie politică. MATRIX a supravieţuit, trăim încă într-o republică născută din şenila tancurilor lui Stalin, salvată de politrucii lui Iliescu şi transformată în instrument de jaf de clasa politică împotriva căreia voi aţi protestat. Nu se schimbă, deocamdată, nimic în sistemul politic românesc, nici în formă şi mai ales, nici în conţinut. Poate că drepturile voastre politice şi cetăţeneşti vor fi, o vreme, privite cu ceva mai mult respect, însă deocamdată, rămânem nişte oi care au dreptul să aleagă dintre lupi, care va fi păstorul turmei... Au fost aceste revolte o revoluţie morală? Dragii mei tineri, iarăşi vă spun, eu nu pot să vă mint! Nu, revolta voastră nu este o revoluţie morală. Vă întreb: Va fi clasa politică formată, de azi înainte, din politicieni morali, corecţi, cinstiţi, loiali Statului şi Naţiunii? Nu, nu va fi curând... Cel mult politicienii s-au speriat, au înţeles că nu este de joacă cu furia poporului şi vor reseta MATRIX-ul, astfel încât aparenţa de legalitate şi moralitate să fie mult mai bine aşezată peste ochii voştri... FRAGMENT DIN RĂSPUNSUL MEU... Restul, se poate citi în Blogurile Adevărul: http://adevarul.ro/news/societate/ganduri-catretinerii-generatiei-noiembrie-2015-despre-revolutia-iad-revolutieneterminata-1_563c76c4f5eaafab2c5a594f/index.html ...şi, DA, AM FOST ÎNVINŞI A DOUA OARĂ, DUPĂ DECEMBRIE 1989!
Tinerii acestia au fost prefacuti intr-o masa de manevra pentru interese obscure, anticrestine si antiromanesti. NU trebuie lasati in plata Domnului, ci trebuie facut ceva pentru ei!
Acum sînt „surzi” și „orbi”, îmbătați de iluzia că reprezintă o forță, visceral refractari la orice sfat „bătrînesc” și „popesc”. Trebuie să se ivească dintre ei cei care să-i tempereze, să-i trezească și să le devină lideri, vorbindu-le pe limba lor. Dacă nu se vor ivi, va fi foarte grav, atîta cît este omenește previzibil. Dar Dumnezeu e mare...
"Iar dacă nu-i putem face să ne iubească, atunci măcar să încercăm să nu-i facem să ne urască."
Pr. Ioan-Florin Florescu: "Dacă nu ne mai puteţi iubi, măcar nu ne urâţi."
https://ioanflorin.wordpress.com/2015/11/05/ca-tara-sa-poata-fi-locuita/
"Rock this country" - ti se face pielea ca de gaina!
Si ne credeam in... Gradina Maicii Domnului!
@ Comentatoare anonimă (nepostată, la cerere)
Dincolo de ce a fost și de ce este, aveți toată simpatia mea.
@ Daniela
E clar că-i vremea să venim la o realitate pe care ani de-a rîndul am falsificat-o cu sau fără bună știință. Dacă acesta ar fi singurul sens al evenimentelor în desfășurare, tot n-ar fi puțin. Ieșirea din festivismul ditirambic, patriotard și ortodoxist, e pînă la urmă un act de igienă morală și intelectuală. N-o spun prima oară, dar poate că de data aceasta, în condițiile de confuzie tragică pe care le trăim, voi fi mai corect înțeles (dacă mai e loc de înțelegere într-o lume atît de toxică și de radicalizată).
Merita citit si acest text semnat Elena Dulgheru:
http://elena-dulgheru.blogspot.ro/2015/11/tot-despre-colectiv.html
Secolul XXI nu are nevoie de lectii de la secolul XX, care a fost un mare rahat de la un cap la altul.
"!8000 de biserici, 425 de spitale" - cati decibeli de muzica rock trebuie sa iti fi zdruncinat creierii ca sa nu intelegi faptul elementar ca de biserica avem nevoie toti si tot timpul, pe cand de spital numai cand suntem bolnavi si atat cat suntem bolnavi, ca spitalul poate tamadui numai trupurile, care sunt trecatoare, pe cand biserica poate tamadui sufletele, care sunt vesnice, ca medicul trateaza, dar Dumnezeu vindeca, iar adeseori unde nu mai poate stiinta poate credinta, ca spitalele tot in biserica s-au nascut (vasiliadele, vechile "bolnite") si ca au ele insele capele, ca sufletul e cu mult mai important decat trupul si viata vesnica mult mai importanta decat viata trecatoare?! Din pacate, culegem acum roadele otravite ale educatiei materialist-ateiste, si din comunism, si din neocomunism, iar problema noastra este de fapt ca nu mai credem in Dumnezeu si ca nu mai avem nimic sfant.
Manifestantii crestin ortodocsi au fost huiduiti si bruscati in Piata Universitatii. E o pornire diabolica, in cu totul alt spirit decat a fost Piata Universitatii acum 25 de ani. Am avut impresia ca sunt pe o alta planeta.
Crestineste vorbind, e foarte importanta "deosebirea duhurilor" (ceeace numim in mod curent discernamant). Ce duh te anima, aceea esti. Nu poate fi de la Dumnezeu ceeace neaga si batjocoreste cele ale lui Dumnezeu. Exista satanisti cu voie si satanizati fara voie. Cu acestia din urma mai ales ne confruntam. Si confruntarea e cu atat mai grea cu cat ei se cred perfect normali. Asta e smecheria diavolului: ca te ia in posesie, dar iti lasa impresia ca esti in continuare tu insuti. Cand tu ii arati icoana si el scuipa pe ea, acolo sigur diavolul e de fata si isi face lucrarea lui, in numele unui pretins bine care nu este decat masca a raului. De aceea cea mai eficienta este arma mistica, rugaciunea, pentru ca nu te confrunti de fapt cu fratele tau, ci cu duhul rau care il stapaneste si pe care numai Dumnezeu il poate anihila. In lupta cu demonii (nu cu demonizatii, care nu sunt decat niste victime adesea inconstiente) trebuie post si rugaciune, dupa invatatura lui Hristos ("Acest fel de demoni nu ies decat cu post si cu rugaciune"). Biserica, cu fiecare membru responsabil al ei, trebuie sa se roage inainte de toate, si asta a si decis sa faca, seara de seara, la Patriarhie si nu numai, in aceste vremuri de turburare antihristica.
@ Anonim 11:12 a.m.
Cred că acest comentariu al dumneavoastră ar fi fost mai potrivit la postarea intitulată „Biserica și duhul vremii”, așa că mi-am permis să-l reproduc și acolo. Vă mulțumesc.
(Pare să fie ca în ”Maestrul și Margareta”: demonii au intrat incognito în cetate și își bat joc de o lume care nu crede în existența lor.)
O mana de rockeri, de anticlericalisti bine dirjati, sunt chemati la discutii la Cotroceni ca sa puna tara la cale. Prin acesti urmasi ai FSN-istilor din 1990, Biserica, prin minciuni sfrunate (ce sa facem acum, sa daramam bisericile din satele izolate, din comunitati de sute de credinciosi, ori din orasele care si asa au putine biserici ca sa iesim "la numar"? este pusa iarasi la punct. Asta pare sa urmeze pentru romani - umilinta, umilinta, umilinta! - dupa ce fostii comunisti de ieri s-au imbuibat saracind si jefuind tara vreme de 25 de ani. Cinstea, ratiunea, nu au ce cauta la masa discutiilor. Incurca planurile de jaf, de diluare a constiintei nationale, pe mai departe.
@ Răzvan Codrescu
Da, demonii au intrat, dostoievskian și bulgakovian, în cetate, după ce poarta le-a fost deschisă (întâmplător?) la un club de noapte, în ajun de Halloween. Sau, ca să sprijinim planul mistic cu o analogie din planul istoric, clubul Colectiv a fost Kerkaporta Bizanțului românesc păcătoșit, la a cărui cădere tocmai asistăm.
@ Iulian Popescu
Sînt ispititoare analogiile, dar mă tem că și riscante... Oricum, prima „sfidare” a Răului s-a produs chiar la fața locului, unde au fost cîțiva oameni tineri care s-au comportat eroic și merită cu prisosință să li se ridice monument.
Imi pare rau ca trebuie sa v-o spun, dar vorbiti o limba pe care lumea nu e pregatita sa o inteleaga.
@ Anonim 12:34 p.m.
Nu ne adresăm „maselor”, sînt simple comentarii pe un blog, vorbim oarecum între noi. E unul dintre micile noastre drepturi de „analiști” perimați. Lumea, după cum vedeți, alții sînt angajați să o schimbe, cu sau fără asentimentul unor prăpădiți ca noi...
@ Răzvan Codrescu 12.56
Relevant e cine îi angajează să schimbe lumea. Și, pînă la urmă, atît timp cît la un capăt al ei e, oricum, moartea, nici schimbarea – bună-rea, cum o fi – nu e musai vreo mare izbîndă. Pentru că Unul singur a și BIRUIT lumea asta. E ca și cum rețeta ar fi fost eliberată, dar bolnavul o refuză și-și închipuie că suferă de-o altă boală decît aia pentru care a fost diagnosticat…
Rockerul
Kerkaporta e un cuvant super, cu Bizantul a iesit naspa. Pe bune!
Du-te, ba, la colectiv!
Așa merge lumea, prietene: e „super”, dar iese „nașpa”.
Kerkaporta... dar cine e "genovezul" care a lasat-o deschisa? Si a fost uituc, neatent sau pus anume sa o faca?
Dacă o ținem așa, vorba amicului, chiar o să iasă „nașpa”... (În paranteză fie spus, e plină lumea de „genovezi”...)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Dacă tot a venit vorba de Bizanț, cineva ar putea spune că noi, în timp ce „dau turcii”, vorbim despre „sexul îngerilor”. Poate n-ar fi rău să fim mai „aplicați” (iar să comentăm... nu e musai).
După ce am aflat bilanțul cumplit al acestei zile (7 morți dintre cei care supraviețuiseră tragediei de acum o săptămînă), e cazul, cred, să ne păstrăm toate cuvintele pentru rugăciune. Dumnezeu să-i odihnească și să-i mîngîie pe cei rămași să plîngă în urma lor.
Pr. Mihai-Andrei Aldea: "Uitându-mă în jur, uitându-mă la mine" (2 noiembrie 2015)
https://www.facebook.com/mihaiandrei.aldea/posts/1667667636837479/
@ Domnule profesor, cred ca s-ar cădea să anulați comentariul mîrlănesc al celui care, sub semnătura Rocker, îl tutuiește persiflant pe un om care ar putea, probabil, să îi fie bunic.
@ Cristina
Mda, îl șterg. Îmi pare rău că i-am dat drumul... Proasta creștere (mai ales combinată cu lașitatea anonimatului) e chiar mai rea decît confuzia spirituală.
”Nu mai e lumea noastră, e lumea LOR! Noi pe a noastră am jucat-o și am pierdut-o?”
Cu cine ați jucat-o? La ce partidă? Nu e a lor, e a Domnului și e a noastră cât timp ne menținem în arena asta a luptei dintre bine și rău, a războiului nevăzut, arenă în care ne putem întâlni la orice vîrstă cu alte generații implicate în acest război. JUST DON'T GIVE UP! Nu vă lăsați păcălit de momentele de manevră, care sunt ale străzii și care au fost și acum 26 de ani. Acestea au o combustie rapidă, dar în ce direcție? Depinde de noi, de fiecare din noi, de puterea noastră de iubire a vrăjmașilor, doar ea poate asana ura explodata pe altarul satanic, doar ea poate deturna efectele catastrofale ale acestuia. De aceea, sfaturile de iubire necondiționată și nejudecare, adresate de Patriarh și de mulți dintre preoți și puse în practică de ei și de atâția laici, sunt foarte binevenite, și sunt poate mai utile în spațiul public decât diagnozele lucide și exacte (ca cea pe care am încercat-o eu... apropo, e actualizată), care pe mulți îi rănesc și nu îi vindecă. Pentru unele ca acestea ne ține și ne ajută Dumnezeu.
@ Elena Dulgheru
„Jocul pierdut” e doar metafora a 26 de ani de neîmplinire românească postcomunistă. A 26 de ani care ne-au adus, sfidîndu-ne strădaniile și iluziile, unde sîntem acum, adică într-o stare mai jalnică decît cea de la care am plecat. Încerc să nu mă las păcălit (nici de alții, nici de mine însumi), dar nu mă pot preface că aș mai avea prospețimea (sau teribilismul) să o tot iau mereu de la zero. E rîndul altora, mai capabili sau mai norocoși. Și încă suficient de tineri ca să țină la tăvăleală. Vă admir sincer că sînteți infinit mai tînără decît mine.
Reinstaurarea Monarhiei ar fi singura solutie realista si pe termen lung. De aici va porni de la sine refacerea intregului sistem statal si primenirea calitativa a clasei politice.
Perfect de acord! Orice altceva este carpeala si pierdere in amanunte.
Credintele legate de sacrificiul zidirii spun cu totul altceva...
Si in cazul bisericii din Costesti, care a ars, si pe splaiul Dambovitei, victimele au fost tinerii. In absolut variantele baladei legate de jertfa zidirii victima e tanara. Nevesta, nimfa etc. inseamna tanara, fecioara , sotie foarte tanara. Ritualurile pagane spun ca nu se poate zidi nimic grandios fara o jertfa tanara. Ca duhul stapanitor al locurilor sa nu surpe lucrarea trebuie adusa jertfa (jertfe) prin care aceasta poate fi sustinuta. Asa ca "buildingul" ( la propriu si la figurat) cred ca va arata altfel. Ne putem astepta la orice. De aceea e nevoie de multa rugaciune. Ma rog, luati-o ca pe o teorie a conspiratiei. Refuz sa ma gandesc la altceva.
Vârstele spiritului, spre deosebire de cele ale trupului, sunt reversibile. Modelul îl dă Vasile Voiculescu (citez din memorie): ”Doamne, pe măsură ce cresc și te iubesc / Îmbătrânesc în lume și-ntineresc în Tine”.
@ Corneliu (și alții)
Într-adevăr, înțelepciunea nu este să ceri o mie de lucruri, ci unul singur, dar esențial, pe care să nu te lași pînă nu îl obții. O gloată înfuriată, fără lideri, fără experiență, fără orizont istoric, nu este însă un mediu favorabil înțelepciunii. Li s-a lăsat un spațiu și un timp de defulare, cu acompaniament de mass-media și cu figurație emo. Mă tem că în realitate treaba s-a și „fîsîit” - și cantitativ, și calitativ. Ieri, deja, președintele, ieșit inutil în piață, s-a confruntat (vorba vine) cu resturile sau cu pleava mișcării protestatare. Rămîne doar gustul amar al tragediei, pe fondul cîtorva schimbări de suprafață, controlate de alții (știuți și neștiuți). În mod concret, vor veni alți actanți politici (din aceleași găști) și vor întări măsurile de pază împotriva incendiilor. Iar corupția și entertainment-ul își vor relua cursul lor, cu Dumnezeu pus la colț și cu dracul maestru de ceremonii. La anul și la mulți ani!
Si daca totusi va inselati, domnule Codrescu?
@ Anonim 10:12 a.m.
Aș fi primul care să mă bucur.
Sigur, se poate întîmpla și vreo minune, dar mă tem că la noi nici minunile nu durează mai mult de trei zile...
În fond, problema lumii de azi nu e politică, socială sau economică; problema lumii de azi e moral-spirituală, dar tocmai pe aceasta refuzăm cu obstinație s-o luăm în serios și s-o discutăm în resorturile ei cele mai adînci.
Bătrînii noștri, vrednici sau nevrednici cum vor fi fost, știau măcar atît: că nu se poate „și cu sula în fund, și cu sufletul în rai”; noi și asta părem să fi uitat, în ritmurile muzicii rock sau în beția retorică a „corectitudinii politice”...
Parca nu erati monarhist, domnule Codrescu. Acum credeti ca "monarhia salveaza Romania"?
@ Cornel (nu Corneliu!)
Am fost un critic (uneori aspru) al regilor Carol II și Mihai I, pe niște chestiuni istorice precise (dictatura regală, decapitarea generației legionare, trădarea națională din 1940, actul de la 23 august 1944, complicitățile conjuncturale cu comunismul și neocomunismul etc.), dar nu am fost niciodată un critic sau un contestatar al ideii monarhice. N-am nici o simpatie pentru republicanism și am afirmat mereu că destinul României postcomuniste ar fi fost cu totul altul dacă în 1989 ar fi avut loc o adevărată revoluție și s-ar fi restaurat monarhia. Astăzi (după ce am pierdut, cu toții, atîtea trenuri), e prea mult spus că eu cred că „monarhia salvează România”, dar nici nu exclud că ar putea aduce o formă de echilibru (în mai mare măsură decît orice altă soluție din ordinea republicană).
"într-o stare mai jalnică decît cea de la care am plecat". Nu zau??? Ma rog, parerea dumneavoastra, dar parca eu nu as vrea sa repet minunatele experiente ale statului la cozi, frigului, si fricii constanta de Securitate...
@ Faraonul
Eu mă refeream la starea intelectuală și sufletească.
Am vazut ca s-a anuntat( neoficial ce-i drept) noul prim-ministru: Liviu Voinea. Tot un pesedeu, vopsit insa in tehnocrat. Ce sa spun, la asa proteste, asa solutii!
http://m.hotnews.ro/stire/20573646
Tindem să prefacem tragedia în tragicomedie...
Cine zicea oare ca incepem cu Eminescu si sfarsim cu Cargiale?
Ce parere aveti, dle. Codrescu, despre noul premier desemnat de dl. Klaus Iohannis?
@ Sorin
E departe de a fi soluția cea mai bună, dar nu e, desigur, nici cea mai rea.
Numai că nu l-a desemnat nici un Klaus Iohannis: e omul impus de Bruxelles (președintele a făcut mai degrabă oficiul de purtător de cuvînt al Înaltei Porți europene). România e tot mai mult la cheremul intereselor externe; acasă nu se face decît butaforie politică și cîte furtișaguri se mai pot.
Pe scurt, am mai căzut încă o dată „din lac în puț”.
Pot fii un milion de biserici si tot atatea spitale daca nu intelegem diferenta dintre ele asa cum spunea cineva mai sus spitalul vindeca trupul atat cat le ieste ingaduit de Dumnezeu pe cand biserica este cea care iti vindeca sufletul cea care iti ta pace si linistea aceea venita de la Dumnezeu care nimic nu o pate rapi dar atat timp cat noi le refuzam si venim doar si criticam ca sunt mii de biserici si spitale si tineri mor pe strada dar hai sa fim realisti in cate bisreici sau intamplat acidente in care oamenii sa moara sau sa fie raniti pai nau cum caci daca meri duminica in biserici sunt cati va tineri aproape ca ii poti numara pe degetele de la mainii iar restu batrani care cunosc pe Dumnezeu si stiusa merga sa ii de slava lui Dumnezeu mi-e jena de faptul ca ne numim tara crestina de 90% dar iti este scarba de ce vezi suntem robiti de pofte si placeri si va spun sincer sunt lucruri mi-e si jena sa va spun ce am putut sa vad nu imi vine sa cred dar veni sa criticam bisericile pai oamenii buni hai sa deschidem ochii sa nu tot aruncam vina de la unii la altii ba conducerea tari i de vina acum bisericile si spitatele dar eu nu sunt vinovat cand imi permit sa vb oricum de Dumnezeu cand in loc sa merg la bisrerica unde invat sa traiesc o viata sfant si curata sa am o viata dupa niste principi si idei foarte bune care imi dau linistea si pace care ma invata sa traiesc in pace in liniste nu in tot felu de chefuri si betii si sa va spun sincer un gand care imi tot vine in minte suntem tineri si dorim sa avem o familie fericita in viitor dar cum as putea eu avea o familie fericita cand eu traiesc cu 5,6sau chiar mai multi parteneri cand eu ma duc si imi defpat pkacerire cu partenerul pe camp ca animalele sau in parcuri sa nu stie parinti sau in alte locuri sunt lucruri pe care le-am vazut si va spun sincer imi este jena sa le spun dar aceste lucruri ne duc in jos tot mai mult in decadere sunt lucruri pe care le facem fara sa gandi si la urmari in asemenea locuri in care sunt tot felul de microbi pe care ii putem contacta prin lucrurile care le facem si ne imbolnavim si acuzam spitalele ca murim dar cand le facem nu ne gandim ca putem ajunge aici in spital si sa murim in cel mai rau caz nu atunici ne gandim doar la placeri scz ca am deviat de la subiect un pic dar am spus ce am vazut si l-am dat ca un exemplu sa nu mai criticam si sa ne schimbam noi fiinca aceste schimbari incep cu noi unul si fiecare in parte si sa de Dumnezeu bisericile sa fie pline de tineri si nu cluburile si discotecile si alte localuri fiinca parerea mea schimbarea acesta incep din biserica unde invatam sa ducem o viata sfanta si neprihanita in frica de Dumnezeu nu in desfrau ,pofte si placeri
@ Anonim 1:10 a.m.
Dreptate aveți, cu gramatica și ortografia stați mai rău...
Multe biserici sunt micute si facute din lemn.
Spitalele, in schimb, sunt uriase si facute din piatra.
Ca echilibrare a celor doua cifre, fie ar trebui sa reducem numarul bisericilor la numarul catedralelor, fie sa adaugam la numarul spitalelor pe cel al farmaciilor si clinicilor.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire