LUMEA CREDINȚEI 144
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:15
8 comentarii
Blogul lui Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
miercuri, iulie 01, 2015
Despre mine
- Nume: Răzvan Codrescu
- Locația: Bucuresti, Romania
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Postări anterioare
- 30 IUNIE: SFÎNTUL IERARH GHELASIE DE LA RÎMEȚ
- MAI ESTE AMERICA O DEMOCRAȚIE?
- DIN POVESTEA LUMII PE DOS
- PARLAMENTUL RUȘINII: PROSTIE? TICĂLOȘIE? LAȘITATE?...
- INTERMEZZO LIRIC: POEM RĂZLEȚ
- PROIECTUL DE LEGE «ANTILEGIONAR»
- O RADIOGRAFIE EVREIASCĂ A «IUDEO-NAZISMULUI» (2)
- ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CLXIII)
- C. CUBLEȘAN: CREȘTINISMUL EMINESCIAN
- INTERMEZZO LIRIC: LEAT BOLNAV
Abonați-vă la
Postări [Atom]
8 comentarii:
Cazul lui Danion e de "lumea lui Caragiale". Foarte bun editorial Razvan Bucuroiu. Pacat ca revista se gaseste din ce in ce mai greu la chioscuri (pe unde intrebi, nu o mai au sau nu o primesc deloc).
Difuzarea rămîne marea problemă (și nerezolvabilă, se pare, în haosul valah) a puținei prese pe format de hîrtie care ne-a mai rămas (mai ales cînd e vorba de publicații culturale sau religioase, care nu aduc profit negustoresc). Soluția ideală, salvatoare pentru toată lumea, ar fi abonamentele.
În ce-l privește pe Danion Vasile, nu trebuie ignorat că omul are și certe calități, nu doar defecte (ca atîția alții din aceeași tagmă, care fac constant de rușine - dar nu se lasă! - și lumea reală, și lumea virtuală). Cu sau fără Danion(i), ortodoxia postcomunistă are mari disfuncții interne, pe care, din păcate, trecerea anilor, în loc să le remedieze, mai degrabă le acutizează...
Mi se pare mie sau in fotografia de la Senat, de la seminarul Politici crestine, apare si noul rabin sef al Romaniei?
@ Cornel
Da, a fost de față și a și luat - pe scurt și bine cumpănit - cuvîntul, subliniind că democrația e doar un cadru, pe care contează cum îl folosim și cu ce îl umplem.
Au fost invitați reprezentanți ai mai tuturor cultelor religioase: unii au răspuns invitației, cei mai mulți nu. Dr. Pavel Chirilă a fost și rămîne adeptul unei ortodoxii creștine dialogale. Păcat că impactul e mai mereu sub așteptări, fie din pricina nepăsării, fie din pricina suspiciunii de care suferă viața publică la noi, mai ales cînd e vorba de acțiunea religiei în cetate!
Sunteti oameni destepti, dar va-ti dat toti cu masonii si cu evreii. Sa va fie rusine!
@ Anonim 9:54 a.m.
Chiar așa?! Ce să vă răspund? Ar trebui să aibă și prostia rușinea ei (fie și sub anonimat)...
@ Răzvan Codrescu
Ar trebui ca Anonimii să nu mai fie postați, sau măcar să nu mai primească răspunsuri. Nu poate fi partener de dialog cineva care nu are curajul și demnitatea să-și asume afirmațiile în nume propriu. Aici nu mai e vorba de deșteptăciune sau de prostie, ci de lașitatea amestecată cu mojicie, care e mai detestabilă decât prostia în sine.
@ Iulian Popescu
Am mai discutat chestiunea asta. E un fel de fatalitate a internetului. Și dacă-și dă un nume, de unde să știm că e numele real? Sigur, aș putea opta să nu-i mai postez pe Anonimi, dar sînt printre ei și destui comentatori pertinenți, care adoptă anonimatul din fel de fel de alte rațiuni decît din „lașitate” sau „mojicie”. Mai bine să-i lăsăm pe toți în plata Domnului!
(Poate că ar trebui să fiu eu ceva mai restrictiv în privința comentariilor - anonime sau nu - pe care le las să treacă, dar și aici e o problemă și de fire, și de conjuncturi... Oricum, audiența e restrînsă și ar fi nemintos să atribuim „blogărelii” mai multă importanță decît are sau ar putea avea vreodată.)
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire