vineri, august 08, 2014

DECLINUL FAMILIEI, DECLINUL EUROPEI


Am primit şi dau mai departe...



Tema de azi ne-a fost inspirată de un dosar publicat pe 25 iulie în ziarul britanic The Guardian şi intitulat "Marriage falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite" ("Căsătoria scade în popularitate la tinerii europeni afectaţi de austeritate şi apatie"). Îl puteţi citi aici. Subtitlul e la fel de sumbru: experţii dau vina pe schimbările economice şi culturale pentru numărul scăzut al nunţilor ("Experts blame economic and cultural changes for decline in weddings").
Din 2006, am atenţionat mereu că experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia, promovate în numele "drepturilor omului", vor duce inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei şi familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sînt ştirile, studiile şi sondajele de opinie care confirmă ceea ce atît noi, cît şi alţii am prezis cu ani în urmă.
Din 1989, societatea a început să experimenteze "parteneriatele civile", în acel an Danemarca legalizînd pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual şi homosexual. Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze legal pentru un cadru de convieţuire socială străin căsătoriei. Şi au făcut-o.
Din 2002, societatea a început să experimenteze "căsătoriile" unisex, Canada devenind prima ţară din lume care să le legalizeze şi să le declare un "drept al omului". Olanda şi Belgia au făcut la fel, ca şi ţările scandinave (cu excepţia Finlandei), apoi şi alte ţări europene, ultimele fiind Marea Britanie şi Franţa socialistă, în 2013.
Şi tot din 2002 oameni de bună-credinţă, organizaţii pro-familie şi pro-viaţă din Europa şi restul lumii au început să atenţioneze că legiferarea structurilor sociale paralele căsătoriei şi familiei naturale va avea consecinţe negative şi de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre şi ale altora în favoarea prudenţei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetaţi ca "bigoţi", "intoleranţi", "depăşiţi" sau "nu în pas cu istoria". Iată însă că apar - atît în Europa occidentală, cît şi în Statele Unite - tot mai multe articole şi studii care indică o tendinţă foarte îngrijorătoare: numărul persoanelor căsătorite e în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în scădere, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale e în creştere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sînt în creştere, iar încrederea tinerilor în cea mai importantă instituţie socială, familia şi căsătoria, a ajuns la o limită minimă nemaiîntilnită pînă acum.

Despre ce e vorba, mai exact? The Guardian ne informează în articolul menţionat. Apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea acestora nu vor să audă de familie ori căsătorie. Articolul descrie în mod special apatia faţă de căsătorie şi familie a tinerilor din Italia, Franţa, Polonia, Spania şi Grecia.
În Italia anului 2013 au fost încheiate mai puţin de 200.000 de căsătorii, numărul cel mai scăzut din ultimii 100 de ani. În ultimii 10 ani numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport cu 1965. În 2013 rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1000 de persoane. În 2003 era de 4,6 la 1000 de persoane. Experţii italieni atribuie declinul numărului noilor căsătoriţi schimbărilor "culturale" care au avut loc în Italia ultimelor decenii. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi de religie şi tradiţie, iar mulţi preferă să trăiască în concubinaj decît căsătoriţi. Motivaţia economică e şi ea prezentă, tinerii spunînd că nu au o situaţie financiară propice pentru formarea unei familii ori ca să îşi asume naşterea de copii. Din această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii lor. Statisticile europene arată că aproape jumătate din tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă locuiesc cu părinţii. Lipsa căsătoriilor înseamnă în mare măsură şi lipsa copiilor, deci declinul demografic al Europei.
În Spania vîrsta medie a bărbaţilor care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decît în anii '80. Gîndirea secularizată devine şi ea tot mai influentă la tinerii spanioli, mulţi respingînd căsătoria pentru că e o instituţie "patriarhală" incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.
În Franţa sociologii arată că un factor important care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite pacs (de la pacte civil de solidarité), ele sînt foarte populare printre tinerii francezi. Au fost introduse în 1999, iar în 2013, tot la trei căsătorii tradiţionale, s-au încheiat două parteneriate civile (pacs). Doar o fracţiune a celor care formează pacs ajung ulterior să se căsătorească. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria tradiţională pentru că nu sînt interesaţi sau dispuşi să-şi asume obligaţiile şi responsabilităţile aferente acesteia: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sînt suficiente pentru scopul principal şi aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sînt mai mici decit cele pe persoanele necăsătorite.
Şi Polonia catolică şi tradiţionalistă a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. Anul trecut numărul căsătoriilor în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre tinerii între 25 si 34 de ani încă locuiesc cu părinţii lor. Aceasta, remarca un sociolog polonez, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: "independenţa fără responsabilitate". Consecinţele sînt evidente: numărul copiilor născuţi de tinere necăsătorite e de 21% din totalul copiilor născuţi anul trecut în Polonia. Un lucru surprinzător, adaugă The Guardian, considerînd că 95% dintre polonezi sînt catolici. Pentru mulţi tineri polonezi căsătoria nu mai e un "obiectiv de viaţă".
Situaţia e la fel de sinistră şi în Grecia ortodoxă. Mai mult de 60% din tinerii greci sînt fără slujbe, cea mai ridicată rată de şomaj în rîndul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor, care preferă o viaţă fără obligaţii ori responsabilităţi pentru o altă persoană în viaţa lor, cum ar fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi a creşte copii.
La fel stau lucrurile şi în multe ţări din afara Europei. În Australia, de pildă, dezintegrarea familiei cauzează pierderi economice de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sînt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecată şi asistenţă socială pentru familiile dezintegrate. Anual statul australian plăteşte, în medie, 1100 de dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta implică plata chiriilor ori a consilierii. Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor în familii ori a dezintegrării lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorţurilor. Fiecare divorţ cauzează o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial considerînd că anual divorţează aprox. 50.000 de australieni. În plus, statul australian intenţionează să emită bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care intenţionează să se căsătorească.
Ca o ironie, tot pe 25 iulie, revista americană Time a publicat şi ea un dosar privind declinul căsătoriilor în Statele Unite, în special în rîndul tinerilor. Articolul poate fi citit aici. Un sondaj de opinie efectuat la 1000 de tineri născuţi după 1980 reflectă confuzia privind căsătoria şi viaţa de familie, cît şi măsura în care au fost afectaţi în gîndirea lor privind căsătoria de teoriile "moderne" despre instituţia căsătoriei pe care le învaţă în şcoală. 43% dintre ei cred că e potrivit ca înainte de căsătorie cuplul să primească o licenţă de "convieţuire" de 2 ani, după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească efectiv. 33% cred că e potrivit ca licenţele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice şi limitate în timp, asemenea împrumuturilor bancare: pe 5, 7, 10, sau 30 de ani, după care termenii căsătoriei pot fi... "renegociaţi". 21% cred că soluţia ar fi ca după 8 ani soţilor să li se permită să-şi aleagă un nou partener, fără consecinţe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la "parteneri multipli" pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor "pe viaţă".

Oare ştiu aceşti tineri ce pericolele îi aşteaptă? Ori consecinţele acestor idei, dacă sînt puse în aplicare? Fără îndoială că evoluţiile recente în doctrina şi gîndirea socială a Europei şi Americii sînt în primul rînd de blamat pentru declinul căsătoriei pe aceste continente. E lucrul acesta unul bun? Nici o persoană raţională nu poate spune că e. Fără familii şi căsătorie o societate degenerează, mai devreme sau mai tîrziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea în societate.
De ani de zile sîntem pur şi simplu bombardaţi cu noţiunea de familii multiple: că ar exista, adică, vezi Doamne, "mai multe şi variate forme de familie". Ideea aceasta poate fi fluturată la nesfîrşit, dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate aşa-zisele "forme de familie" sînt, în realitate, egale şi nu toate au acelaşi impact social. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nici o utilitate socială. La fel parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele civile nu duc la coeziunea socială generată firesc de căsătoria tradiţională. Singura "formă de familie" dovedită utilă societăţii de-a lungul mileniilor a fost, este şi va rămîne familia naturală, constituită dintr-un bărbat, o femeie şi eventualele lor odrasle, după cum a rînduit Dumnezeu de la începutul începuturilor.

A.F.R.
7 august 2014

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti
Tel. 0745.783.125, Fax 0318.153.082


1 comentarii:

La 8/8/14 10:05 a.m. , Anonymous liviuta a spus...

Stiu ca nu are legatura cu articolul, insa mi se pare ca e urgent sa popularizam situatia fratilor din Iraq, este absolut oribil ce se intampla acolo. Mi-as dori ca organizatiile religioase, blogurile si site-urile ortodoxe sau traditionaliste (de Biserica nu mai vorbesc) sa dea mai multa atentie problemei si sa se faca ceva, macar apeluri publice si eventual o cheta (cum a fost cea pentru crestinii din Siria, desi nu s-a mai anuntat nimic despre ce s-a intamplat cu banii stransi)

http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/crestinii-din-irak--confruntati-cu-o-%E2%80%9Etragedie-enorma%E2%80%9C-345651

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire