STRĂLUMINA «SCHIMBĂRII LA FAŢĂ»

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Reprezentarea ortodoxă clasică a Schimbării la Faţă

Icoanele Schimbării la Faţă (Transfigurării) ni-i înfăţişează pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan căzuţi cu faţa la pămînt, neputînd îndura atîta strălucire: acolo, pe Muntele Taborului, între Nazaret şi Marea Galileei, a vrut Domnul să-Şi arate slava Sa dumnezeiască, de care şi făptura înduhovnicită se va împărtăşi în taina împărătească a Răsăritului de Sus. În această slavă strălucitoare Se va arăta Domnul la a doua Sa venire şi ea va fi lumina prisositoare a cetăţii Ierusalimului ceresc, care “nu are trebuinţă de soare, nici de lună, căci slava lui Dumnezeu a lumi­nat-o şi făclia ei este Mielul [Hristos]” (Apocalipsa 21, 23). Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar de-a dreapta şi de-a stînga Mîntuitorului s-au arătat Moise şi Ilie, stîlpii Legii vechi, care-şi află acum plinătatea “în har şi în adevăr”. Tradiţia ortodoxă asimilează această “lumină taborică” puterii lucrătoare a lui Dumnezeu (energiile divine ne­create). Sfîntul Grigorie Palama o numea “apropiat-neapropiată” şi “văzut-nevăzută”, sugerînd că este mai presus de orice înţelegere raţională şi de orice exprimare în grai omenesc. Pe ea au văzut-o apostolii pe Tabor şi pe ea au văzut-o rugătorii isihaşti de odinioară. Ea încununează creştetele sfinţilor şi pe ea o închipuie cu smerenie aurul icoanelor. Ea e mărturia luminoasă a dumnezeirii şi chezăşia de sus a veacului ce va să vină. În strălumina aceasta stă “luna Maicii Domnului”, ce încheie apoteotic anul bisericesc, cu măsura marianică a firii îndumnezeite. Şi tot aceasta este “Lumina lină” pe care o cîntă, cu înfiorare liturgică şi în pace de vecernii, cel mai vechi imn al creştinătăţii:

Φώς ιλαρόν αγίας δόξης αθανάτου Πατρός, ουρανίου, αγίου, μάκαρος, Ιησού Χριστέ, ελθόντες επί την ηλίου δύσιν, ιδόντες φώς εσπερινόν, υμνούμεν Πατέρα, Υιόν και Άγιον Πνεύμα, Θεόν. Άξιόν σε εν πάσι καιροίς, υμνείσθαι φωναίς αισίαις, Υιέ Θεού, ζωήν ο διδούς· Διό ο κόσμος σε δοξάζει.

Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfîntului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzînd lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.