joi, mai 31, 2012

ROST 110: ECUMENISM VS SINCRETISM

SUMARUL BLOGULUI


Numărul pe iunie 2012 al revistei Rost are tema “Ecumenism vs sincretism”, iar dosarul numărului îi este închinat lui Eminescu (incluzînd şi o mică antologie din gîndirea politică eminesciană). Cel intervievat este părintele athonit Partenie (Parthenios), egumenul Mănăstirii Sf. Pavel. În pagina de poezie “recidivează” sonetistul Valentin Dan, iar în cea de proză una dintre marile doamne ale scrisului românesc: Sânziana Pop. În acest număr mai semnează, între alţii: Mihail Albişteanu, Răzvan Codrescu, Paul S. Grigoriu, Vadim Guzun, Sorin Lavric, Florin-Ciprian Mitrea, Bogdan Munteanu, Cristi Pantelimon, Claudiu Târziu (editorialul numărului: “Unitate prin dezintegrare”). Următorul număr al revistei va fi dublu (iulie-august).


„«Ecumenismul», definit mai mult ca acţiune politică decît ca mişcare spirituală, este parte a fenomenului globalizării. Prin urmare, tendinţele sale sînt sincretiste şi uniformizatoare, cu consecinţa gravă a abandonării adevărului de credinţă. Mari duhovnici ai Ortodoxiei l-au calificat drept o pan-erezie. De aceea, ortodocşii autentici se opun «ecumenismului», iar între aceştia şi o parte a ierarhiei ortodoxe apar falii din ce în ce mai mari…” (Claudiu Târziu)

 
„Se ridică întrebarea: cîtă îndreptăţire şi cît credit poate avea, mai ales creştineşte vorbind, cineva (oricine ar fi el) care îşi zice de dreapta, dar se pretează să apeleze la clişeele încetăţenite ale gîndirii de stînga, ca de pildă acela că naţiunile şi naţionalismele nu sînt decît nişte invenţii artificiale şi reprobabile ale secolului al XIX-lea, definitiv compromise de extremismele secolului XX şi inacceptabile la marele ospăţ planetar al secolului XXI, ca unele ce sînt depăşite şi condamnate de mersul istoriei? Chiar aşa să fie, pe cuvîntul lor de oameni de dreapta?! Dumnezeu are vreun loc în această ecuaţie ideologică? Pentru că, vorba înţeleptului Gamaliel (Fapte 5, 38-39), dacă lucrul acesta este de la oameni, el se poate nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, nu va putea fi nimicit; ba nu cumva să vă pomeniţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu!…” (Răzvan Codrescu)

 
“Un remediu radical ar fi numai o mînă de fier, dreaptă şi conştie [conştientă] de ţelurile ei bine hotărîte, care să inspire tuturor partidelor convingerea că statul român moştenit de la zeci de generaţii, care-au luptat şi suferit pentru existenţa lui, formează moştenirea altor zeci de generaţii viitoare şi nu e jucăria şi proprietatea exclusivă a generaţiei actuale...” (Mihai Eminescu)


„Sper că nu am spus ceva greşit. Este scris că după cuvintele noastre vom fi judecaţi. Noi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea pocăinţă, înţelepciune, gînduri bune şi să fim la sfîrşitul vieţii pregătiţi să ne încredinţăm sufletul lui Dumnezeu. De toate să ne lipsească Dumnezeu, nu contează, dar să nu ne lipsească de rai, că dacă am pierdut raiul, am pierdut totul…” (Părintele Partenie de la Athos)


„Ca ortodocşi, avem a da mărturie de credinţă prin trăirea noastră, slujindu-le semenilor indiferent de confesiune, dar neabdicînd nici o clipă de la adevăr. Nici măcar în numele unei aşa-zise toleranţe. Pentru că cei ce ne spun să ne diluăm un pic mărturisirea de dragul lui Hristos ne spun de fapt să ne lepădăm de Hristos. Absurdul pretenţiilor ecumenismului actual nu poate fi combătut decît prin respingerea ghiveciului sincretist – pentru a nu strica «sarea pămîntului» – şi prin exemplul de trăire şi mărturisire pe care să-l dăm zilnic celorlalţi, pentru ca în noi Hristos să Se facă acel aluat care dospeşte toată frămîntătura.” (Paul S. Grigoriu)


„Termenul de «ecumenism» a ajuns în multe cercuri ortodoxe sinonim cu o conspiraţie satanică, menită să relativizeze duhul, trăirea şi dogma ortodoxă în scopul de a împinge lucrurile spre o unificare forţată cu celelalte confesiuni în duhul antihristic al unei false «iubiri». Sensurile şi valorizările actuale ale acestui termen au încremenit într-o serie de conotaţii cu iz de şabloane ireductibile. Ele acoperă o gamă atît de diversă între «bun» şi «rău», încît ecumenismul fie nu mai spune nimic, fie poate spune orice, ceea ce e practic acelaşi lucru. Totuşi, dincolo de toate acestea, ar putea fi găsit şi un mod profund ortodox de apropiere de alţi creştini? Cu siguranţă da, în măsura în care o asemenea lucrare este menită de a face cunoscut în afară duhul universal al Ortodoxiei, înţelese în primul rînd ca mod de viaţă şi de apropiere de Dumnezeu…” (Bogdan Munteanu)

 
„Fragmentele din scrisoarea instructorului Comitetului Regional al Partidului Comunist Narîmsk, Veliciko, privesc scene de o violenţă extremă de pe insula Nazino – insula pe care «omul a încetat să mai fie om». […] Textul, cu caracter strict secret, relatează condiţiile inumane de muncă şi de viaţă în care se efectua deportarea «elementelor declasate» din Moscova şi Leningrad, în bazinul rîului Nazin. Un motiv suplimentar care ne-a determinat să traducem şi să supunem dezbaterii documentul, confirmat de anchete ulterioare, este acela că, deşi citat, nu a fost prins în cartea lui N. Verth Insula Canibalilor, tradusă în limba română de S. Colfescu. Cei care observă tentativele de revitalizare a URSS pe seama fostelor colonii sovietice, sau ascultă discursuri de sorginte neostalinistă, ar trebui să cunoască ce-i scria Veliciko «părintelui popoarelor» în luna august 1933…” (Vadim Guzun)



DACĂ VREI SĂ NU MORI PROST, ABONEAZĂ-TE LA ROST !


3 comentarii:

La 31/5/12 2:02 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Va rog sa-mi spuneti unde pot gasi revista ROST in orasul Sibiu?

 
La 2/6/12 1:38 a.m. , Blogger Claudiu Târziu a spus...

N-o puteti gasi, deocamdata. Ne-am retras de pe marile retele de distributie si acum trebuie sa refacem difuzarea pas cu pas prin contracte directe cu difuzorii locali. Asa incit abonamentul ramine cea mai buna solutie. Si mai ieftina.

 
La 7/6/12 11:20 a.m. , Anonymous Daniela a spus...

Excelent numar! Felicitari!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire